Vorbim despre cel mai mic oraș din R. Moldova, Biruința, din raionul Sângerei, care, deși e un oraș, cel puțin pe hârtie, găsim acolo cele mai multe contraste atât la nivel social, cât și economic.

Orașul de altădată

Biruința a luat ființă în anul 1963, pe lângă Fabrica de zahăr din Alexăndreni. Mai târziu, prin hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din 1 iulie1965, localității i-a fost acordat statut de oraș, cu numele Biruința.

În orășel s-a mai construit o fabrică de prelucrare primară a strugurilor, două complexe zootehnice, o coloană mecanizată de construcții, o fabrică de malț etc. Datorită dezvoltării intensive a diverselor întreprinderi, orașul s-a dezvoltat ca mic centru industrial, cu o infrastructură pe măsură. Către anul 1969, în Biruința au fost zidite o școală medie, o școală profesională tehnică, o grădiniță de copii, o policlinică, o farmacie, un oficiu poștal, un palat de cultură și alte instituții social-culturale.

Biserica din oraș, improvizată într-o clădire avariată

Cu toate nevoile și bucuriile, locuitorii nu au un lăcaș sfânt în oraș. În Biruința putem găsi doar o bisericuță improvizată, care se află în incinta unei clădiri avariate. Acolo, cândva, a fost grădinița pentru copii, iar clădirea este sub patronajul Ministerului Educației.

La solicitarea administrației locale de a permite construcția unei biserici în acest loc, ministerul a răspuns cu refuz. În schimb, a oferit o bucată de pământ în apropierea actualei grădinițe de copii. Totuși, pentru ca biserica să fie construită mai este nevoie de o parcelă de pământ de pe teritoriul grădiniței.

Valentina Rusu, secretară la primăria din localitate, a declarat că administrația va continua să trimită solicitări la minister. „Vom încerca să obținem permisiunea de a construi biserica în locul unde este improvizată acum, pentru că este în centrul localității, dar și pentru că este o posibilitate de a reamenaja această zonă, transformând o clădire avariată într-un lăcaș sfânt”, a precizat Rusu.

Este important de menționat că bisericuța improvizată este una pentru trei localități. Astfel, peste 5 mii de oameni se înghesuie în 10 metri pătrați pentru a participa la sfintele slujbe.

Grădinița, amenajată în stil tradițional

Dincolo de aceasta, este imposibil să nu remarci grădinița din localitate, care este amenajată într-un stil tradițional moldovenesc. Mai mult, în timp ce coridoarele și birourile sunt înfrumusețate cu broderii și covoare moldovenești, clădirea este modernă și corespunde tuturor standardelor necesare, iar copiii se simt ca acasă. Grădinița este frecventată de 234 de micuți, care formează opt grupe, două până la 3 ani și 6 – preșcolare. Sunt angajați 39 de oameni, care au un salariu mediu de aproximativ două mii de lei. „În localitate revin tinerii specialiști, care și-au făcut studiile la universitățile din Bălți sau Chișinău”, a spus directoarea grădiniței, Nicolina Lavric.

Tot ea a menționat că în această grădiniță părinții își aduc copiii din toate localitățile vecine, deoarece sunt condiții bune. „Recent, am câștigat câteva granturi cu ajutorul cărora am reușit să renovăm clădirea și să reorganizăm procesul de încălzire. Tinerii specialiști vin și aplică metode noi în procesul educațional, ceea ce ne bucură nespus de mult”, a precizat directoarea.

Clădiri părăsite și drumuri periculoase

Prima impresie la intrarea în oraș nu este deloc îmbucurătoare: drumuri avariate, clădiri părăsite și buruieni mai înalte ca gardul. Valentina Rusu a menționat că mulți locatari au privatizat apartamentele și au plecat peste hotare. Acum, acestea sunt pustii, iar administrația este neputincioasă și nu poate interveni pentru a schimba ceva.

„Din anul 1999 nu se mai efectuează încălzirea centralizată a fondului locativ. Amplasarea compactă a caselor cu multe etaje face imposibilă organizarea sistemului de încălzire centralizată, aceasta putând fi o altă cauză a plecării locatarilor”, a mărturisit Valentina Rusu.

Locuitorii din oraș ne-au mai spus că problema drumurilor este una veșnică aici. „Fiecare primar ales alocă bani pentru reparația drumurilor, dar starea acestora rămâne aceeași. În unele cazuri, doar le mai cârpesc câte un pic, pentru ochii lumii”, a menționat o femeie din localitate.

Locuri de muncă, oferite de agenții economici locali

După drumurile avariate și clădirile pustii, observăm a altă extremă – o zonă de recreere, care corespunde tuturor standardelor europene, fiind administrată de o companie care se ocupă cu prelucrarea melasei și obținerea alcoolului etilic pentru vinificații.

Zona conferă localității un aspect de oraș, întrucât aici găsim unicul hotel din localitate, două săli de nunți, un lac cu plajă și un restaurant. Mai mult, pe teritoriu putem vedea animale și păsări exotice, care atrag vizitatori din toată țara. În acest mini zoo, întâlnim un cerb, câteva căprioare, mai multe alpacale, căprițe, un păun și o păuniță, nutrii, bursuc, lebede și multe alte specii rar întâlnite la noi.

La întreprindere, împreună cu zona de agrement, lucrează aproximativ 125 de oameni, toți fiind din localitățile din apropiere. De cealaltă parte, proprietarii companiei sunt bucuroși că pot oferi locuri de muncă celor ce vor să rămână în țară.

Economie pe metru pătrat

Pe teritoriul orașului activează trei societăți pe acțiuni, o întreprindere cu răspundere limitată și 13 întreprinderi individuale. Așadar, cea mai mare întreprindere din teritoriu, a cărei pondere în economia orașului constituia peste 80%, a fost compania mixtă moldo-germană „Combinatul de zahăr”, care prelucra, depozita și realiza zahăr din sfeclă de zahăr. În prezent, combinatul nu funcționează, iar clădirile de producție și căminele sunt într-o stare avariată.

O altă întreprindere este „Ghips-Biruința”, care se ocupă cu producerea ghipsului pentru construcție și cu destinație medicală. Aceasta continuă să activeze și în prezent. La solicitarea reporterului TIMPUL de a intra pe teritoriu și de a face cunoștință cu activitatea întreprinderii, administrația a plecat în grabă și nu a dorit să vorbească cu presa.

Infrastructura locală „șchiopătează”

Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 12,3 km. Aprovizionarea cu apă potabilă se efectuează din patru fântâni arteziene, prin două turnuri de apă și prin conducte construite între anii 1960-1980. Sistemul de canalizare este foarte uzat și se află la o depărtare de 4,5 km de oraș. În acest sens, autoritățile locale se tem că sistemul de canalizare ar putea ceda într-o bună zi.

Întreprinderile amplasate la marginea orașului și cele din centru sunt gazificate, iar restul orașului nu este asigurat cu gaz. Urmează ca, treptat, persoanele responsabile să conecteze la gazoduct toate gospodăriile.

Pe hârtie – oraș, în realitate – un sat modern

Locuitorii se mândresc că localitatea a obținut statut de oraș acum 50 de ani și știu că aceasta a fost posibil datorită „Combinatului de zahăr” din localitate. Acum, când acesta nu mai funcționează, mulți dintre ei recunosc că statutul de oraș este doar pe hârtie, în timp ce în realitate este doar un sat tradițional moldovenesc.

Faptul că există un sistem de canalizare îl scoate oarecum din mulțimea satelor obișnuite, dar dacă acesta va ceda într-o bună zi, transformarea va lua sfârșit.

Totuși, după o excursie frumoasă prin oraș, însoțiți de oameni minunați, am înțeles că locuitorii nu sunt interesați de statutul localității. Ei trăiesc o viață aparte, după propriile reguli și principii.

În prezent, în orașul Biruința locuiesc 3.210 de oameni, dintre care mai mult de jumătate sunt moldoveni, ceilalți fiind ruși, ucraineni și de alte etnii.

Pe teritoriul orașului funcționează un liceu cu 506 elevi, 40 profesori. Tot în Biruința funcționează un centru de sănătate, în care lucrează opt medici de diferite profiluri, 21 personal mediu medical și șase lucrători tehnici.

În oraș lucrează și un serviciu de pompieri, unde sunt angajate 10 persoane. Instituția are în dotație o autospecială, de care a făcut rost aplicând la un proiect de profil. Mai mult, localitatea dispune de o bibliotecă publică, amplasată în incinta Casei de cultură și o bibliotecă școlară.

Notă! Orașul Biruința este una din puținele localități din Moldova, care nu dispune de teren extravilan. Drept urmare, orașul nu are pe teritoriul său gospodării agricole.