K. Marx: "Însemnări despre romani "

Pentru început, câteva rânduri despre Karl Marx – fiul unor evrei, care s-au convertit la luteranism, despre studiile sale universitare de drept, istorie, filosofie (teza cu care si-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci, nu rusi), despre ostilitatea si critica sa la adresa religiilor care i-au închis toate porțile academice germane, despre suspendarea ziarului editat de el si părăsirea Germaniei. Si despre expulzarea din Franța (in 1845, din cauza ideilor sale), urmata de expulzarea din Belgia (in 1848, după publicarea Manifestului Comunist) si chiar despre viata lui din Anglia. Unul a fost marxismul cu care au fost îndoctrinați romanii de către dictatura stalinista si altul a fost Karl Marx pe care, in mod ciudat, l-a interesat sincer soarta si viitorul romanilor.

Înainte de-a intra in lectura propriu-zisa a volumului, este de precizat ca manuscrisele autografe sunt urmarea lecturii "Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes" a lui Elias Regnault care a apărut la Paris in 1855.

Autorul istoriei politice si sociale a Principatelor Dunărene, un valoros publicist si istoric al secolului XIX-lea, a mai scris o istorie despre Napoleon, despre Franța, Anglia si Irlanda. Din 1848, a început sa strângă material istoric despre Principatele Romane, scrise de diferiți publiciști francezi, dar folosind si lucrările lui Nicolae Bălcescu, Ion Eliade Rădulescu, Ion Ghica si Aurel Papiu Ilarian, scoțând un volum istoric de peste cinci sute de pagini in 1855, pe care l-a pus la dispoziția francezilor, dar si a romanilor francofili. Elias Regnault a fost un susținător ardent al formarii unui stat unitar roman in paginile publicației sale pariziene "L’Avenir national". A fost un prieten sincer al poporului roman, tot așa si Karl Marx, după cum reiese din însemnările sale despre romani.

Iată ce a extras si cum a comentat Marx istoria romanilor.

Manuscrisul înregistrat cu B 85 este cel mai amplu si începe cu uciderea lui Grigore Ghica de către turci si-i trimite capul îmbălsămat la Constantinopol: acolo e înfipt într-un cui pe zidurile Seraiului (1777) pentru ca a protestat împotriva cedării Bucovinei in favoarea Austriei.

Daca până la aceasta data, doar turcii si habsburgii dominau principatele românești, odată cu ocuparea Crimeei de către Ecaterina a Rușilor, in 1787, vecinătatea rusa devine un nou pericol pentru principate. Iar după Pacea de la Sistov din 1781, Karl Marx notează: Abia au plecat austriecii din Tara Românească si rusii, sub Suvorov, au intrat. Tara este data prada focului si jafului de către acesta.

După zece ani, Rusia obține un hatișerif de la sultan, prin care se poate amesteca in treburile principatelor, iar amestecul lor vine întotdeauna cu armata multa si jefuitoare. Când pe firmamentul istoriei apare Napoleon si se împrietenește cu Alexandru, tarul Rusiei, acesta se grăbește sa-i ceara anexarea principatelor.
Karl Marx despre anexarea Basarabiei: care nu avea nici un drept sa ia ce nu-i aparținea

Napoleon își da consimțământul la anexarea celor doua principate, notează Karl Marx. Spre norocul romanilor, prietenia celor doi nu a durat mult si a început războiul intre ei. Daca începea cu câteva luni mai devreme, Basarabia nu ar mai fi fost cedata rușilor de către turci.

Karl Marx notează: Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparținea, pentru ca Poarta otomana n-a fost niciodată suverana asupra tarilor romane. Ca sa nu mai vorbim de Rusia care nu avea nici un drept sa ia ce nu-i aparținea, dar o asemenea Rusie nu a existat niciodată si nu va exista vreodată! După victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvântul hotărâtor in Congresul de la Viena la care Karl Marx adaugă: …rusii s-au arătat așa cum sunt: jaful si ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile si Țăranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupației n-avea pentru muscal (moscovit) decât cuvinte de ura. Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cat de sensibil a fost Karl Marx la suferințele țăranilor romani, atât de năpăstuiți de boierii lor, dar si cat de jefuiți au fost de rusi.
Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de lauda

Despre Tudor Vladimirescu are numai cuvinte de lauda:

Vladimirescu era patriot roman, pentru el, Rusul si fanarioții sunt dușmanii, Tudor respinge alianța rusa … Apoi, in detaliu, scrie despre trădarea si uciderea eroului nostru pe care o califica Asasinat mârșav. Totuși, ceva se schimba după 1821 in Principatele Romane, turcii accepta din nou numirea de domni pământeni, care au pus la locul de cinste limba româneasca disprețuita de retorii Fanarului.

Karl Marx scrie pe larg despre ocupația rusa din timpul războiului ruso-turc din 1828 – 1829, când 150.000 de rusi au găsit de cuviință sa invadeze, ca lăcustele, Moldo-Valaha.

Au avut loc excese groaznice.

Contribuții de tot felul in produse, furaje, vite, corvezi, hoții, omoruri etc. Bărbați si femei au fost înhămați la care cu vizitii cazaci care nu-si cruțau nici bâta, nici vârful lăncii lor. Peste 30.000 de romani fura smulși de la munca campului pentru a servi ca animale de munca.

Ocupația asta de jaf si haos a ținut până in 1835, încă sase ani după terminarea războiului si-a Păcii de la Adrianopol in care rusii, ca învingători, au dispus cum au dorit de Principatele Romane. S-a mers atât de departe încât: Orloff, in numele tarului, propune sultanului sa cumpere cele doua provincii, oferindu-i 36.000.000 fr. Din care reiese ca, sub dominația "curții otomane" si a "curții protectoare", principatele ajunseseră marfa de târg.

Intre 1829 si 1834, Kiseleff a fost guvernatorul general al Principatelor Romane, care își pierduseră orice urma de libertate si independenta, pentru ca guvernatorul rus, prin forța si dictat, a înlăturat, prin alungare, închisoare sau moarte, pe toți romanii care protestau împotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a introdus in 1831.

Marx exemplifică cum I. Văcărescu a protestat împotriva puterilor nelimitate ale lui Kiseleff si a fost dat pe mana judecătorilor militari rusi care l-au surghiunit din București si faptul ca alți patru boieri romani care au protestat toți muriră din întâmplare" in aceiași săptămână (vezi pag.119). Kiseleff a adus niște modificări Regulamentului Organic care puneau sub control si supunere totala Principatele "curții protectoare" de la Petersburg.

In octombrie 1834, Rusia evacua, in sfârșit, Principatele. Înainte de plecarea sa, Kiselev încredința toate posturile parte fanarioților, parte altor levantini … si ca ofițeri subalterni, rusi sau creaturi rusești!

Aici ar trebui sa ne oprim un moment si sa comparam ocupația rusa si schimbările impuse de ea din perioada 1829 – 1834 cu una recenta, cea din 1944 – 1958, pentru ca seamănă intre ele ca doua picături de apa.

„Vremea trece, vremea vine. / Toate-s vechi si noua toate" sau in 1829 "curtea protectoare" cică vroia sa ne scape de "semiluna" care ne amenință creștinismul nostru, iar ei, "frații noștri pravoslavnici, s-au jertfit pentru noi". Ce farsa înălțătoare la cerul tuturor religiilor! In 1944, "glorioasa armata roșie ne-a eliberat" de exploatatorii noștri si de creștinismul nostru". Alta farsa! Dar vorba lui Marx, întâi trebuie sa trăim tragedia istorica pentru ca abia apoi sa ne dam seama de farsele ei! De învățat, oricum, nu învățăm aproape nimic, pentru ca noi suntem un neam prea deștept sa avem nevoie de istorie. In schimb învăța ceva "conducătorii noștri", ei care au fost "liberi cugetători" înainte, acum practica pravoslavnicul supra-mistic!

Sa ne întoarcem la Marx care își notează in manuscrisul sau, pas cu pas, momentele importante ale istoriei principatelor si iată-l ajuns la alegerea de domn, conform Regulamentului Organic, dar voinței rusești:

Bibescu – „un țigan înfumurat – era acum stăpân absolut”

La 1 ianuarie 1843. Gheorghe Bibescu este ales domnitor.

Ca un veritabil parvenit, el începe prin jaf si agiotaj. Bibescu devenea din ce in ce mai slugarnic fata de Rusia. Un rus – Trandafirov – venise in Tara Romaneasca sub pretextul de a înființa o mare exploatare minera. Obținu concesii enorme … opinia publica si Adunarea protestează pentru ca Bibescu, printr-un fel de "ordonanța de urgenta" a timpului sau, ordona prorogarea Adunării … Rusia ii veni in ajutor.

Daca mai adaugăm si: Bibescu – un țigan înfumurat – era acum stăpân absolut (vezi pag.128) avem un exemplu concret cum se repeta istoria noastră in anul 2002.
Sa nu ne îndepărtăm prea mult de Marx, tocmai când enunța un adevăr istoric pe care istoricii romani din 1944 si pana astăzi, in 2002, îl ascund, iată-l: Ideea politica fundamentala a revoluției din 1848 de la București a fost o mișcare împotriva protectoratului rus (vezi pag.130).

Mai citiți odată si pe urma faceți rost de volum sa aflați si argumentele lui Marx. Iată un argument: Orice ofițer sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier.

Urmează câteva pagini magistrale de analiza sociala si economica a Principatelor din preajma revoluției de la 1848, pe care "iubiții noștri" istorici de azi si "crema" mass-mediei bucureștene ar trebui sa le ia de exemplu de profesionalitate si sa-l reflecte pe Marx in scrierile lor așa cum merita, sa afle si tânăra generație romana adevărul despre el.

Deșteptarea suna si pentru romanii ardeleni, care intre timp s-au bucureștenizat, mai precis s-au fanatizat, pentru ca Marx scrie si despre romanii din Transilvania: Romanii sunt opriți sa poarte haine si pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpa de un florin si cămașa de pânza fina. Ei erau numiți "plebea vagabonda", deși formau 2/3 din populație, in timp ce ungurii, sașii, secuii, grecii, armenii formează numai cealaltă treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungarica est … In Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreț fata de slavi si de romani: a topi toate naționalitățile in naționalitatea maghiara …

Iar despre Kossuth Lajos Prinzhofer, si Marx știa ca nu era ungur, ci slovac, fiul unui plugar sărac … căsătorit cu fiica unui magnat … datorita acestei protecții a ajuns in Dieta.

Kossuth Lajos Prinzhofer

In Martie 1848, Kossuth a trimis o delegație de trei sute de magnați, îmbrăcați in tunica națională la Viena, la împărat, cu o constituție prin care cerea incorporarea Transilvaniei la Ungaria. Si împăratul le-a dat semnătura … si așa au început adunările de la Blaj ale romanilor, iar Marx scrie admirativ despre Iancu, Bărnuțu, Laurian, Baițiu. Patru ani de închisoare pentru toți aceia care ar îndrăzni sa vorbească împotriva perfectei unități a națiunii maghiare, așa suna articolul 18-lea al constituției dietei ungurești din 1848!

Marx își notează toate amănuntele evenimentelor din Transilvania anilor 1848 -1849, chiar si evenimentul necinstei ungurești prin care întâlnirea de pace este folosita: …ca o cursa, Iancu, Buteanu, Dobra sunt surprinși de către maiorul Hatvany; primul reuși sa scape; Dobra fu masacrat pe loc. Buteanu, in ziua următoare, fu spânzurat. Trădare lasă, notează Marx (paginile 158 – 159).

In concluzia manuscrisului sau despre revoluția din Transilvania, afirma: … ca fără romanii din Transilvania, comandați de Iancu, rusii nu ar fi fost in stare sa se măsoare cu Bem. Kossuth respinse cu dispreț propunerile romanilor. Iancu bâtu zdravăn pe unguri.

Așa fura paralizate victoriile lui Bem. Austria n-a răsplătit cu nimic pe romani.
Ba da, cu o decorație, pe care Avram Iancu, cu demnitate, a refuzat-o: "Io m-am luptat pentru libertate, nu pentru o cruce, de-astea avem destule". Împăratul s-a simțit profund jignit si l-a obligat sa părăsească Viena.

Dar era sa uit ca rusii, vreo zece mii, intraseră in Transilvania in februarie 1849. Nu puteau sa piardă o ocazie de-a invada, de-a lupta leneș si-a jefui vârtos! La fel au intrat si in Moldova si Tara Românească in 1848. Nu mai puteau sa stea in stepele lor de grija romanilor…

La 29 septembrie 1848, rusii intrară in Tara Românească, ca "liberatori".

Manuscrisul autograf a lui Marx despre romani, înregistrat ca B 85, are in volumul Academiei Romane șaizeci de pagini despre care istoricul A. Otetea crede ca Marx ar fi adunat acest material documentar pentru tezele sale despre politica de expansiune si cotropire a marilor puteri, in special politica externa a țarismului

… Atât a scris istoricul roman despre țarism, si mai puțin alții, deși știau totul, comparau in mintea lor expansiunea țarismului si al comunismului rus din 1917, dar nu au avut curajul sa scrie ca sa informeze corect istoric poporul roman, generația tânăra.

Pe vremea aceea, ei arătau numai fata marxista a lui Marx. Ei o scoteau in relief, iar tovarășii cu propaganda ne îndoctrinau prin toate mijloacele, tot timpul cu marxism-leninismul si cu "eliberatorii" care ne-au eliberat de tot ce am avut mai bun in Tara si specific ca Națiune.

Cele douăsprezece "eliberări rusești" – din 1711 până in 1944 – sunt mai dezastroase decât toate invaziile care s-au abătut asupra noastră in doua mii de ani!
Exagerări? Nicidecum! Puneți in balanta tot, tot: tara si averea Românească, munca si cultura noastră, plus anihilarea libertății, credinței, aspirațiilor neamului. Karl Marx a citit si studiat cu asiduitate nenumărate volume pentru cele câteva sute de articole si cârti pe care le-a scris. A citit si "Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes" a lui Elias Regnault, a fost contrariat de invaziile si oprimarea ruseasca in Principatele Romane. A realizat marea tragedie a Poporului Roman, a scris despre ea! Si acesta este motivul de azi pentru care romanilor nu li se mai vorbește si scrie despre el !!!

Corneliu Florea, Wiinipeg

.