Acum, dacă vrem să ne luăm singuri peste picior, e suficient să ne gândim că și parlamentarii sunt aleși tot de noi. Mare afacere am făcut! Buni oameni am ales! Dar aveam de unde alege alții mai buni? Sau în Moldova e valabil alesul la întâmplare? Vom vedea ce vom face când vom alege un președinte.
Renato Usatâi e cel mai nefericit. Că el nu poate candida. În naivitatea mea am crezut mereu că e o glumă proastă zvonul că Renato se vrea președinte. Din partea mea, nu au decât să facă o derogare specială în cazul lui și să îi dea voie omului să candideze. Oricum nu are nici o șansă. Nici în cel mai halucinant coșmar nu îl pot vedea pe Renato Usatâi președinte. Mi-l și imaginez la întâlnirile oficiale, bădăran din fire, cu glume deplasate, invitându-și omologii străini la karaoke. Un președinte care nu poate vorbi coerent nici în rusă, nici în română. Iar uneori această imagine de Borat mi se pare o soartă pe care o merităm. Fiindcă nu gândim cu capul.
Până la urmă cine știe ce ne rezervă viitorul? Mi-aș fi închipuit vreodată, în cele mai febrile și delirante momente ale politicii moldovenești, că Dodon va ajunge cap de listă în Moldova? Pentru că dacă e un lucru asupra căruia nu am dubii astăzi e succesul garantat al lui Dodon în cazul unor alegeri anticipate. Foarte mulți dintre cei pe care îi cunosc încep să creadă în sloganul de ani de zile al lui Dodon, cel cu soluția. Agitațiile din cadrul UE, în special cele datorate problemei imigranților, au înclinat și mai mult balanța spre Rusia și Dodon.
Cred că PD va face ceva treabă cu mandatul pe care îl are. Dar nu fiindcă îi pasă de noi sau de europeni, ci fiindcă toate partidele de la guvernare s-au sinucis politic de la ultimele alegeri. În momentul de față sunt la pământ. Nu doar că nu ar ajunge la guvernare în cazul anticipatelor, dar nici măcar în Parlament nu ar intra. Iar PD înțelege foarte bine că trebuie să țină cu dinții de actualul mandat și în cei trei ani pe care îi are la dispoziție e silit să facă minuni. Altfel, s-a terminat cu ei.
Vedem deci și înțelegem că interes pentru noi, pentru țară, nu există. Dodon și Usatâi vor să ne ducă spre Rusia. Iar dacă Rusia nu mai înseamnă pentru noi bau-baul de până acum, atunci anticipatele sunt soluția. Dacă sperăm (încă!) la un sprijin din Vest, rămânem cu ce avem. Un partid cu interese proprii, exact ca toate celelalte, dar care în momentul de față e silit să deschidă ușa beciului și să împartă pâinea, un partid obligat să joace cum cântă țara, forțat să aplice reforme europene.
Dar la toamnă ce vom face? Pe cine alegem președinte? Oare nu aceiași, pe care îi avem acum, vor veni să candideze? Va apărea din neant vreun candidat ideal? E prima dată, în mulți ani, când cred că Moldova nu mai are soluții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
