Astfel, dimensiunea teritorială redusă a APL-urilor, numărul mic de locuitori şi baza fiscală inexistentă sunt obstacole serioase pentru dezvoltarea economică a acestora sau chiar atragerea fondurilor europene. În acest sens, autoritățile, dar și experții din Moldova consideră că „organizarea administrativ-teritorială a țării este excesiv de fragmentată”. Totuși, specialiștii sunt de părere că cel puțin până în 2015, anul alegerilor locale, o eventuală reformă administrativ-teritorială nu ar fi posibilă, însă ea trebuie pregătită, deoarece de aceasta depinde succesul descentralizării.
 
În condițiile în care în multe ţări din Uniunea Europeană organizarea administrativ-teritorială este adaptată sistematic, în funcție de condiţiile sociale şi economice, care sunt în permanentă schimbare, în Strategia Națională de Descentralizare pentru anii 2012-2015, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova anul trecut, se arată că motivele schimbărilor din R. Moldova au fost, din păcate, de natură politică, consecinţele acestora având un impact negativ asupra autonomiei şi funcţionării administrațiilor publice locale. De altfel, și istoria arată că, după obţinerea independenţei, R. Moldova a menţinut sistemul de organizare administrativ-teritorială de tip sovietic, în care teritoriul naţional era divizat în 38 de raioane (cinci dintre ele în zona transnistreană). Ulterior, în 1998 a fost adoptată o altă reformă, și anume, crearea a nouă judeţe prin reorganizarea administrativ-teritorială a 30 de raioane din dreapta Nistrului. Însă, în 2003, a fost operată o nouă schimbare în organizarea teritorială județele fiind, astfel, desfiinţate și revenindu-se la raioane. Totodată, în acea perioadă a început să crească numărul primăriilor, în 2008 numărul acestora ajungând la 902.

După 2001, teritoriul țării este mult mai fragmentat

 „Majoritatea primăriilor, administrațiilor publice locale de nivelul întâi nu au capacitatea administrativă să-și exercite funcțiile și atribuțiile. Încasările lor la buget sunt foarte mici, iar cu veniturile proprii nu pot să-și acopere nici veniturile administrative, fără să menționăm că trebuie să facă față cerințelor comunității, precum este scris în Legea privind administrația publică locală”, a menționat Mihai Roșcovan, coordonatorul Programului Comun Dezvoltare Locală Integrată (PCDLI).

Totodată, în cadrul unui studiu, efectuat de „Expert-Grup”, se arată că pentru întreținerea APL-urilor care au mai puțin de 1500 de locuitori sunt cheltuieli de zece ori mai mari decât în primăriile care au o populație de cinci mii de locuitori. Drept urmare, marea majoritate a APL-urilor rurale, care constituie 94 la sută din numărul total, nu au capacitatea să asigure servicii de calitate locuitorilor.

„În R. Moldova s-a păstrat acest sistem încă de pe timpul Uniunii Sovietice. Astfel, după 2001, teritoriul țării este mult mai fragmentat. Au fost create, nejustificat, multe administrații locale și suntem în altă direcție decât cele din țările Uniunii Europene, în care are loc consolidarea administrației publice locale”, a menționat Mihai Roșcovan.

Astfel, potrivit lui Mihai Roșcovan, odată ce ar exista unități administrativ-teritoriale mai mari, atuul acestora ar rezida în faptul că ar avea o capacitate fiscală mai mare, posibilități avansate de a atrage investitori, resurse financiare, naturale, umane.

Reforma teritorial-administrativă trebuie pregătită

 De altfel, un obiectiv al Strategiei Naționale de Descentralizare este sporirea capacității administrative a administrației publice locale, însă pentru care trebuie să existe și voință politică. „Factorul politic este totuși un impediment în realizarea reformei teritorial-administrative, deoarece mulți consilieri locali sunt în partide politice și, odată cu optimizarea structurii teritorial-administrative, vor fi mai puțini consilieri, iar aceasta nu convine tuturor partidelor politice. Mai mult, mandatul consilierilor locali nu poate fi întrerupt pe parcursul exercitării mandatului, deci până în 2015, anul alegerilor locale, această reformă nu poate fi efectuată, dar ea trebuie pregătită, deoarece de aceasta depinde foarte mult succesul descentralizării”, a spus în încheiere coordonatorul PCDLI.

De cealaltă parte, Viorica Antonov, expert în politici sociale și dezvoltare la IDIS „Viitorul”, a relatat că partajarea teritorială a RM trebuie să fie făcută și în funcție de capacitățile economice și particularitățile unor regiuni. „Dacă tindem să ne integrăm în Uniunea Europeană, care pune accentul pe dezvoltarea regională, atunci aceasta ar trebui să fie soluția”. Astfel, potrivit expertului, deși au fost create agențiile de Nord, Centru și Sud, acestea nu se dezvoltă precum ar trebui și nu se deosebesc între ele prin particularități specifice.
Drept urmare, majoritatea APL-urilor rurale au, în principal, un rol de reprezentare, şi nu de asigurare a unor servicii comunale propriu-zise, iar responsabilităţile acestor autorităţi se reduc la emiterea de acte, neavând nici personalul şi nici resursele financiare necesare pentru a asigura servicii mai eficiente pentru locuitori.
 
Voievodatul Moldovei era împărțit în ținuturi, împărțite în ocoluri, ele însele împărțite în ienorii. Sub administrarea țaristă, Basarabia a fost o gubernie împărțită în nouă kraiuri. Mai târziu, sub administrarea românească, era împărțită în zece județe. Uniunea Sovietică, împărțind țara între două republici unionale Ucraina și Moldova, a organizat teritoriul în raioane împărțite în soviete sătești. Legea din 1994 păstra orânduirea sovietică, dar readuce în Moldova noțiunea de comună (în locul sovietului sătesc). Legea din 1998 reînființează nouă județe, dar nu aceleași ca pe vremea administrării românești. Legea din 27.12.2001 este aproape similară cu cea care poate fi găsită în RSS Moldovenească, care instituia 1658 de localități, 829 de soviete sătești, 49 de așezări de tip orășenesc, 40 de raioane și 21 de orașe dintre care 10 erau de subordonare republicană și 11 raională. Cu ultimele modificări din 24 aprilie 2008, este astăzi în vigoare și determină organizarea administrativ-teritorială actuală a Republicii Moldova. Legea din 2006 definește regiunile de dezvoltare funcționale pe teritoriul RM. Sunt astfel înființate șase regiuni de dezvoltare: Nord (cu reședința stabilită la Bălți, Centru (reședința al Ialoveni), Sud (reședința la Cimișlia), Găgăuzia, municipiul Chișinău și Transnistria. Republica Moldova a fost împărțită, din 1998 până în februarie 2003, în nouă județe, un municipiu și două unități teritoriale. În prezent, Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane.