Cineva dintre moldoveni i-a umplut conturile lui Birştein. Cine?

Scriam acum o săptămână că aproape toţi conducătorii R. Moldova de la 1991 încoace se eschivează să discute despre omul de afaceri canadian Boris Birştein, pentru firmele căruia moldovenii au plătit sume impunătoare de bani în ultimii 20 de ani. Săptămâna aceasta, un nou scandal legat de respectivul nume ne-a făcut să înţelegem că RM rămâne a fi, într-o măsură oarecare, ostatica acestui om. Firma „Interconsoft” din Irlanda, condusă de Birştein şi protejată de justiţia noastră, cere să-i mai plătim 41 mln. USD. Ministrul Tehnologiilor Informaţionale, Pavel Filip, descrie în exclusivitate pentru TIMPUL cum s-a ajuns la această situaţie, iar Nicolae Bivol, fostul preşedinte al Gărzii Financiare, ne relatează cum a reuşit în 1996 să descopere în premieră schema prin care Birştein, susţinut de autorităţile noastre, scurgea bani enormi din bugetul RM.

Pavel Filip: „Este un dosar cusut cu aţă albă”

Şase întrebări la care ministrul Filip caută răspuns

Ministrul Tehnologiilor Informaţionale, Pavel Filip, regretă că avem o mulţime de pseudoexperţi, care se lansează în discuţii sterile despre „mafia paşapoartelor”, fără să cunoască esenţa problemei. Ca să facă lumină în acest caz, el ne-a relatat în exclusivitate fabula afacerii RM-Birştein în privinţa contractului de leasing din 1996. Ministrul nu acuză pe nimeni, ci doar ne propune să căutăm răspunsurile la şase întrebări.

1. Cum şi unde au fost expediate scrisorile despre încheierea acordului cu „Intercomsoft”?

În 1996, Ministerul Economiei a încheiat un acord de leasing privind furnizarea echipamentului şi tehnologiilor speciale pentru producerea paşapoartelor cu firma „Intercomsoft”, condusă de Boris Birştein. Firma face parte din corporaţia „Trimol Group”, este înregistrată în Irlanda şi îşi are sediul în SUA. De fapt, „Intercomsoft” era reprezentantul regional în RM al întreprinderii „Supercom” din Israel, de la care am primit utilajele. Acordul a fost încheiat pentru zece ani, dar prevedea că poate fi prelungit apoi, dacă părţile nu convin rezilierea. În martie 2005, „Supercom” a anunţat „Registru” că i-a retras firmei „Intercomsoft” împuternicirile de reprezentare. Ministrul crede că anume atunci a fost pus grăuntele pentru un eventual litigiu. Ulterior, în 2006, „Registru” ar fi înştiinţat cele două firme despre încetarea acordului. „Intercomsoft” susţine că nu a primit nicio scrisoare în acest sens. Nici Pavel Filip nu are vreo confirmare că „Registru” într-adevăr a trimis aceste scrisori.

2. De ce am fost chemaţi în judecată în SUA?

Acordul din 1996 prevedea că orice litigiu dintre părţi va fi soluţionat în arbitrajul din Elveţia. Cu toate astea, în iunie 2006, „Intercomsoft” s-a adresat cu o acţiune contra Guvernului RM în legătură cu încetarea acordului de leasing într-o judecătorie din New York.

3. De ce „Intercomsoft” şi-a retras cererea după ce Guvernul a trimis în SUA peste 1,5 mln. USD?

În iulie 2006, Guvernul RM a angajat avocaţi din SUA, pentru serviciile cărora „Registru” a achitat 1 mln. 637 mii USD, după care „Intercomsoft” şi-a retras acţiunea. Aici, cel mai degrabă e vorba despre o spălare de bani din bugetul RM, efectuată cu acordul statului.

4. Cum era posibil ca Guvernul să nu-şi găsească un avocat în RM?

La 1 august 2006, Ministerul Economiei a permis semnarea altui contract dintre „Registru” şi „Supercom” pentru încă zece ani. La finele anului, „Intercomsoft” înaintează o nouă acţiune împotriva RM în Judecătoria Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris. În 2008, Curtea de Arbitraj din Paris a emis o hotărâre în folosul RM, obligând firma lui Birştein să ne achite despăgubiri de 600 mii USD. Între timp, în aprilie 2007, „Registru”, Ministerul Dezvoltării Informaţionale şi cel al Economiei au depus o acţiune la Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie din RM. Procesul a durat trei ani, căci Guvernul nu putea să-şi găsească un avocat. De aceea, în 2010, Curtea a încheiat procesul.

5. Cu ce scop MTIC a acţionat firma în judecată, fără să aştepte decizia de la Geneva?

În martie 2009, „Intercomsoft” s-a adresat, în sfârşit, cu o cerere contra RM în Elveţia. Guvernul a fost invitat la proces, dar nu s-a prezentat… Potrivit lui Pavel Filip, arbitrajul elveţian a luat două decizii pe acest caz, care încă nu ne sunt cunoscute. Între timp, la Chişinău continuau ciudăţeniile. Pe 5 noiembrie 2010, fără să aştepte decizia arbitrajului elveţian, MTIC a depus o ciudată acţiune la Judecătoria Economică din Chişinău, cerând încasarea de la „Intercomsoft” a peste 1 mln. USD, cheltuiţi pentru avocaţii din SUA. „Nu văd rostul acestei cereri. Dacă câştigam, unde trebuia să plecăm cu titlul executoriu – la New York, în Irlanda sau în altă parte? Se pare că cererea a deschis uşa „Intercomsoft” – adică, eu îţi deschid uşa, iar tu vino şi-mi ia banii”, consideră ministrul.

6. De ce judecătorii noştri au acceptat cu ochii închişi cererea „Intercomsoft”?

Într-adevăr, peste 20 de zile, „Intercomsoft” a depus la aceeaşi judecătorie o cerere reconvenţională privind încasarea prejudiciului de 103 mln. USD, în legătură cu încetarea acordului din 1996. În iulie 2011, judecătorul Namaşco a respins acţiunea ministerului şi a admis-o pe cea a „Intercomsoft”, făcând abstracţie de faptul că aceeaşi cauză era examinată şi în Elveţia. „Intercomsoft” a fost reprezentată în instanţă de SRL „Andimit”, care îşi are fondatorul pe Insula Belize. Judecătorul a admis cererea firmei în circumstanţe stranii, căci „Andimit” nu achitase taxa de stat şi prezentase o procură falsă, lucru confirmat şi de Externele de la Chişinău. Şi asta – deşi despre litigiu erau informate toate instituţiile de drept, de forţă şi cele speciale din RM. În consecinţă, Judecătoria Economică a obligat ME şi MTIC să-i plătească firmei lui Birştein 71 mln. USD, plus 50 mii lei taxa de stat. După ce MTIC a contestat decizia la Curtea de Apel Economică, la 13 decembrie 2011, judecătorii Aureliu Colenco, Tamara Pelin şi Eugen Clim au dispus încasarea de la „Registru” în beneficiul „Intercomsoft” a 41 mln. USD. Ministerul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) şi a cerut, totodată, suspendarea executării deciziei anterioare. Însă CSJ a respins ultima cerere… „Deşi avem mobilizate la maximum toate instituţiile statului şi, împreună cu premierul, am făcut tot posibilul ca să salvăm situaţia, astăzi, în orice clipă executorul judecătoresc poate să încaseze banii de la „Registru”, susţine ministrul.

Pavel Filip consideră că e vorba de un dosar cusut cu aţă albă, iar la mijloc vede o problemă de sistem. Oricum, ministrul speră la o decizie salvatoare a CSJ. „Cazul arată oricărui investitor că, venind în RM, poate fi deposedat imediat de business. Ca să nu se mai repete aşa ceva, avem nevoie de o urgentă reformă în justiţie. Din păcate, însă, reformele nu pot fi efectuate eficient într-o societate în care nu există stabilitate politică”, punctează ministrul Filip.

Alexandru Oleinic:
„Am acţionat în judecată „Intercomsoft” la solicitarea lui Molojen”

Ex-ministrul Tehnologiilor Informaţionale Alexandru Oleinic răspunde la întrebarea succesorului său, Pavel Filip: de ce, în 2010, MTIC a acţionat în judecată firma „Intercomsoft”? Oleinic spune că ministerul a răspuns unei solicitări a ÎS „Registru”, condusă pe atunci tot de Molojen, de a-şi recupera prin judecată banii cheltuiţi pentru avocaţi. Spre deosebire de Filip, fostul ministru ne asigură că, la acea vreme, „Intercomsoft” pierduse în toate instanţele, inclusiv în cele din Elveţia. În schimb, şi el spune că a rămas surprins când Judecătoria Economică a respins cererea ministerului, ca, peste trei săptămâni, să o accepte pe cea a „Intercomsoft” şi să-i dea câştig de cauză. „Cererea lor nu putea fi admisă de instanţă, deoarece acordul din 1996 stipula că litigiile dintre părţi se rezolvă doar la Geneva”, precizează ex-ministrul. Şi el confirmă că, în urma contractului din 1993, semnat (cu acordul lui Sangheli) cu firma „Seabeco Internaţional”, s-au furat bani foarte mari.

Nicolae Bivol:
„La noi în ţară toată vremea sunt alegeri, pentru care e nevoie de bani”

Fostul şef al Gărzii Financiare este convins că autorităţile RM erau interesate ca moldovenii să fie furaţi prin intermediul firmelor lui Birştein

În 1996, ca răspuns la interpelarea deputatului Valeriu Matei, Garda Financiară a verificat legalitatea primului contract legat de „mafia paşapoartelor”. Documentul a fost semnat în 1993 între Ministerul Economiei şi „Seabeco Internaţional”, condusă de Birştein. Peste doi ani, părţile au încheiat un acord adiţional, care prevedea ca 40% din suma plătită de fiecare cetăţean al RM pentru buletinul de identitate, paşaport sau permis de conducere să fie alocate acestei firme, în schimbul utilajului pentru perfectarea paşapoartelor, furnizat RM de către „Seabeco”.

Însăşi semnarea acelui contract, ne spune Nicolae Bivol, primul şef al Gărzii Financiare, nu avea sens. Deoarece „Seabeco” se angajase să ne dea utilajul ca plată pentru hotelul CC (actualul „Jolly Alon”), pe care l-a cumpărat. Bivol îşi aminteşte că, în cadrul controlului, MAI şi ME au refuzat să-i prezinte un şir de documente. Dar şi fără acestea, controlul a depistat o schemă criminală. Nici cele 40% pe care le plăteau moldovenii în van nu erau trecute ca achitări pentru utilajul procurat, ci drept cheltuieli ale MAI (pe atunci „Registru” aparţinea Internelor). Existau şi alte modalităţi de spălare a acestor bani. „Dacă se duceau trei persoane la schimb de experienţă pentru vreo şase luni, o sută de mii de dolari era trecută imediat la cheltuieli. În total, am descoperit atunci peste 700 mii USD neconfirmaţi. Le-am spus celor de sus că nu se mai poate. Atunci, miniştrii Finanţelor (Chiţan), cel de la Interne (Antoci) şi cel al Economiei (Cheptene) s-au întrunit într-o şedinţă, după care totul s-a uitat”, adaugă Bivol. El consideră că acordul din 1996 cu „Intercomsoft” a însemnat doar o „redistribuire de direcţie a banilor” şi este convins că toate aceste fraude s-au făcut cu acordul autorităţilor. „Toate chestiunile astea erau aprobate prin hotărârile Guvernului, semnate de Sangheli. Totul e clar. La noi în ţară toată vremea sunt alegeri, pentru care trebuie bani”. Menţionăm că, în 2002, în baza aceluiaşi contract, „Registru” a transferat pe conturile firmelor lui Birştein 23 mln. USD.

„Trimol Group” şi judecătorii se apără. Molojen nu e…

Corporaţia „Trimol Group” a difuzat un comunicat de presă în care menţionează că va continua să insiste asupra pretenţiilor faţă de Guvernul RM, „pentru că cei din urmă nu şi-au onorat obligaţiunile contractuale faţă de „Intercomsoft". Firma apreciază acuzaţiile aduse „Intercomsoft” ca pe „o tentativă disperată a Guvernului RM de a evita decizia judecăţii moldoveneşti”.
Şi Aureliu Colenco, preşedintele Curţii de Apel Economice, a declarat pentru un post de televiziune că hotărârea luată este una perfect legală şi că premierul Filat a fost indus în eroare. Vladimir Molojen, ex-director la ÎS „Registru”, cunoscut ca o persoană apropiată de Voronin, a fost demis din această funcţie de Pavel Filip – pentru prejudicii uriaşe aduse întreprinderii. Potrivit lui Viorel Radeţchi, şeful Procuraturii Anticorupţie, pe numele său este deschis şi un dosar penal trimis în judecată, în care este învinuit de abuz de putere. Căutat de noi, Molojen a fost de negăsit. Toate telefoanele îi sunt închise…

Ei nu ştiu nimic şi punctum!

Iată ce ne spuneau anul trecut despre „mafia paşapoartelor” conducătorii RM din 1993, când a fost semnat primul contract cu „Seabeco Internaţional”.

Mircea Snegur, preşedinte:

– O spun foarte răspicat că, în viziunea mea, dl Birştein nu a adus niciun prejudiciu RM. El a încercat sincer să facă investiţii. A privatizat, mi se pare, o parte din „Seabeco”. A încercat să revigoreze o fabrică avicolă din Comrat, dar autorităţile locale l-au alungat. A investit într-un complex de porcine de la Soroca, a construit o minifabrică de mezeluri. L-am cunoscut, dar n-am avut niciun favor din partea lui. După mine, el respecta legea. S-a vorbit foarte mult despre nişte operaţii ilicite cu paşapoartele, dar… Nu vreau să mă refer la acţiunile lui Birştein despre care nu am cunoştinţă.

Petru Lucinschi, spicher al Parlamentului:

– Eu nu ştiu. Cu problemele astea se ocupă Guvernul. N-am idee…

Andrei Sangheli, premier:

– Nu ştiu, cum să spun? N-am ştiut de asta. Dar paşapoartele nu le-a făcut Guvernul Sangheli. Chestiile astea nu se văd, trebuie de văzut contractul…