La discuții au participat experta Loretta Handrabura; Asya Varbanova, consilieră principală, programul ONU „Femeile în politică”; Liliana Palihovici, vicepreședintă, Parlamentul Republicii Moldova, Alexei Buzu, director executiv, Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”; Olga Nicolenco, expertă gender.
În cadrul discuțiilor, s-au abordat mai multe aspecte, printre care: situația acuală în Parlament a cotei de reprezentare a femeilor, care este situația cotei de gen doar că pe arena politicii internaționale, motivele pentru care nu avem mai multe femei la conducere, în Republica Moldova și cu ce probleme se confruntă femeile cu copii de vârsta preșcolară care urmează să se angajeze în cîmpul muncii, nemijlocit.
În anul 2014, în Parlamentul Republicii Moldova, au avut loc dezbateri privind proiectele de lege 101 și 180. Ele țin de modificarea legislației pentru introducerea cotei participării femeilor. Astfel, Liliana Palihovici, vicepreședintă în Parlamentul, susține că abordarea acestui subiect este una complexă. „Se prevăd rigori pentru mass-media în reflectarea temei ce țin de femei, penalizări pentru limbaj sexist, cerințe față de Guvern și Parlament, pentru a avea cît mai multe femei la conducere. Astăzi avem raportul pentru lectura a doua, la proiectul 180 în care Comisia pentru Drepturile Omului promovează cota de 40% de gen. Mai mult decît atît, un rol important în promovarea acestei cote, o are mass-media, căci ea are puterea de a schimba mentalitatea și comportamentului nu doar a societății, ci și al politicienilor”, declară aceasta.
Asya Varbanova, consilieră principală în programul ONU „Femeile în politică” a declarat că în lume a avut loc o ascensiune a cotelor de gen, în parlamente, însă foarte înceată, astfel că în perioada 1995-2015, procentul de 11% s-a dublat la 22% de femei. „Cotele de reprezentare a femeilor se încearcă a se implementa astăzi și pe cale legislativă de către partidele politice. În Uniunea Europeană deja 23 de țări au introdus aceste cote pentru că femeile vor să participe în luarea deciziilor. S-a făcut un studiu precum că, procesul de asigurare a parității de gen în cadrul instituțiilor de stat la nivel decizional, fără a întreprinde acțiuni în acest sens, ar dura în jur de 47 de ani, iar femeile nu au răbdare să aștepte atât.”
„Noi nu mai acceptăm, avînd conștiința propriei noastre valori. Ca persoane, ca femei, ca profesioniste, nu mai acceptăm putere peste noi, dar pledăm pentru putere pentru noi toți, putere decizională și asumare de responsabilitate”, afirmă Loretta Handrabura.
De ce nu avem mai multe femei la conducere? Potrivit expertei Olgăi Nicolenco, motivele sunt următoarele: statul nu-și respectă angajamentele luate, femeile sunt plasate necorespunzător pe listele de candidați, nepromovarea femeilor în partide, nerespectarea propriilor statute de către partide, atitudinile personale ale factorilor de decizie, lipsa de experiență a femeilor, educația stereotipizată, patriarhală, religioasă a tinerilor și altele.
Speakerii au ajuns și la un subiect mai sensibil pentru societatea actuală din Republica Moldova și anume problemele femeilor cu copii de vârstă preșcolară (de la 0 la 6 ani) la îngrijire, dar care au nevoie de un serviciu, de activitate profesională, dar și de resurse financiare.
Palihovici accentuează faptul că atunci când se vorbește despre cotă, trebuie de luat în considerație mai multe lucruri dezvoltate complex, adică serviciile sociale dezvoltate complex, serviciile educaționale dezvoltate complex, o parte a serviciilor de educație preșcolară, cele de creșă care în Republica Moldova practic lipsesc. „Avem foarte multe femei bune care ar putea ieși mai devreme la serviciu după ce au născut dar nu au alternativă pentru a lăsa copilul. De aceea, întoarse după concediul de maternitate de trei ani, pe piața muncii, femeile nu mai sunt competitive și trebuie să-și înceapă cariera din nou. Lupta pentru cotele femeilor nu înseamnă doar lupta pentru femei în Parlament, ci înseamnă o luptă pentru o calitate mai bună a vieții”, explică Palihovici.
Diferența dintre rata de ocupare a femeilor cu copii de vîrsta preșcolară și cu femeile de aceeași vîrstă care nu au copil, este de 20%. Adică femeile fără copii ajung la 56% în rata de ocupare (pe piața muncii), în comparație cu cele cu copii-36%. Alexei Buzu, director executiv, Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare” ajunge la concluzia că „din cauza politicilor prostești, nici nu avem femei pe piața muncii, nici natalitatea nu crește. Astfel, nici nu se contribuie la bunăstarea țării, familiilor și nici nu se sporește numărul popolației.”
Evenimentul a fost organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Programul ONU „Femeile în politică”, cu tema „Femeile în politică – de ce batem pasul pe loc timp de 10 ani”, iar discuțiile s-au bazat asupra proiectului de lege privind asigurarea egalității de gen, aprobat în lectura întâi de către Parlament în anul 2014.
