Cu alte cuvinte, Rusia, care susține că dorește dezamorsarea conflictului transnistrean și reintegrarea regiunii în cadrul R. Moldova, antrenează separatiștii în legislația Kremlinului. Ar fi multe de spus aici, dar ne oprim, deocamdată…
În aceeași zi, la București, ambasadorul Republicii Ungare în România, Fuzes Oszkar, este convocat la Ministerul Afacerilor Externe pentru explicații privind declarații ale ministrului de Externe maghiar, Nemeth Zsolt, privind susținerea pe care țara sa o acordă celor care revendică autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc, o regiune din centrul României care se întinde pe suprafața a două județe (Harghita și Covasna) și o parte dintr-un al treilea (Mureș). Seara, ambasadorul ungur revine cu declarații menite să sporească tensiunea, stârnit de indicațiile primite de la superiori, escaladând un conflict diplomatic regizat de Budapesta.
Stranii coincidențe, nu-i așa? Poate, dar numai pentru cine nu cunoaște alte „coincidențe” doctrinare istorice dintre Budapesta și Kremlin, capitale care atunci când este vorba despre spațiul românesc reacționează de parcă ar avea o singură conducere. Obrăznicia și tupeul nefondat, repudiate la nivel diplomatic de orice stat civilizat, sunt armele prin care, simultan, cele două relicve imperiale încearcă, din când în când, să ne arate că gena revanșardă nu a dispărut din ADN-ul lor național. Trist e că pentru asta folosesc aceeași „carne de tun”, alolingvii, nicidecum minoritățile. Fie că vorbim despre Transnistria sau despre Ținutul Secuiesc, vorbitorii de limba rusă, respectiv maghiară (se știe, rușii sunt, din punct de vedere numeric, abia a treia minoritate din Transnistria, în vreme ce secuii nici măcar nu sunt unguri!) sunt cei manipulați în favoarea orgoliului comun ruso-maghiar, acela de a zgândări România.
Mi-ar plăcea să cred că lanțul „coincidențelor” se oprește aici. Că nu e nicio legătură între toate acestea și faptul că la Ambasada Ungariei în R. Moldova (țară despre care Budapesta pare-se că încă nu a aflat că are ca limbă oficială româna) raportul vorbitorilor ai limbii de stat versus limba rusă este categoric defavorabil celor dintâi. Că nu e nicio legătură între prestația lui Kalman Mizsei și împotmolirea procesului de reunificare al RM, între interesul deosebit manifestat de oameni de afaceri maghiari rusofoni față de Basarabia, între crearea legăturilor dintre separatiștii secui și pretinșii patrioți „maldaveni”, între… Dar nu mai are rost să continui, sunt sigur că toate acestea sunt simple întâmplări, banale coincidențe.
