Actualitate

Compania „Moldovagaz”, prinsă între acuzații și gazoductul Iași-Ungheni

Ministrul făcea aluzie la faptul că, deși Rusia ne vinde gaze naturale de o calitate proastă, fiind totodată asul din mânecă al Federației Ruse pentru a ne șantaja, embargourile la importurile de fructe, legume și conserve din R. Moldova sunt motivate cu acuzații la adresa… calității acestora.

Gaze necalitative sau populism „a la Bumacov”?

În febra embargoului și încercărilor de a diminua cât mai mult posibil consecințele negative ale acestuia, afirmația cu referire la calitatea proastă a gazelor naturale, pe care R. Moldova le cumpără de la „Gazprom”, a rămas în umbră. „Dacă am plăti gazul nu după numărul de metri cubi consumați, în care este atâta aer, ci ca în alte ţări civilizate, precum Israel, unde se achită per gigacalorie, nu ar fi nicio problemă. Și dacă noi am controla metrii cubi pentru a vedea cât aer este, atunci nici jumătate de gaz nu ar trebui achitat”, a declarat Vasile Bumacov în cadrul emisiunii „Ochiul public” de la postul Noroc TV.

În pofida faptului că Societatea pe Acţiuni moldo-rusă „Moldovagaz” a susținut o campanie agresivă de convingere a opiniei publice despre calitatea înaltă a gazelor naturale, acuzațiile nu încetează să apară. Amintim că, recent, pe adresa redacției a ajuns o scrisoare din partea mai multor angajați ai companiei care asigurau, printre altele, că nivelul presiunii gazului nu este respectat.

Deși de această dată atacul nu mai venea din partea unor persoane protejate de anonimat, ci din partea unui oficial al R. Moldova, „Moldovagaz” nu a avut nicio reacție publică. Astfel, la solicitarea ziarului TIMPUL, directorul companiei Alexandru Gusev a declarat că „Moldovagaz” este „un agent economic, care nu face politică şi nici declaraţii politice sau populiste. În cazul intentării unei cauze civile, cu scopul de a repara prejudiciul provocat reputaţiei instituției, probaţiunea este pusă pe seama pârâtului, care va trebui să demonstreze că ceea ce a spus este adevărat”.

„Moldovagaz”, între Moldova și „fratele” ei mai mare

În același timp, suspiciuni trezește faptul că, deși „Gazprom” deține 50 la sută din acțiunile „Moldovagaz”, căreia îi vinde gaze naturale deja certificate în Rusia, compania moldo-rusă le recertifică în R. Moldova. „Să înțeleg eu că întreprinderea subordonată „Gazprom”-ului nu are încredere în certificările produsului furnizat de proprietar? Sau, în cazul în care ar fi identificate anumite iregularități, „Moldovagaz” va aplica penalități acționarului? Puțin probabil…”, afirmă directorul Institutului Național de Metrologie, Vitalie Dragancea. Totuși, se pare că legislaţia în vigoare obligă compania moldo-rusă să livreze produsul către consumătorii finali însoţit de documentele care atestă conformitatea standardului GOST 5542-87. „Legislaţia în vigoare spune că evaluarea conformităţii trebuie să fie efectuată de către organismele acreditate independente, care nu pot fi furnizori sau proprietari ai produsului”, explică Alexandru Gusev, directorul „Moldovagaz”.

Mai mult, conducerea companiei asigură că nu are venituri din certificarea calităţii gazelor naturale, ci doar cheltuieli. „Chiar dacă legislaţia naţională şi internațională comunitară ne obligă să efectuăm evaluarea conformităţii producţiei furnizate consumătorilor finali, cheltuielile și consumurile pentru evaluarea conformităţii nu sunt acoperite de tariful la gazele naturale, adică nu intră în costul gazelor naturale”, adaugă Gusev.

Ce (n-)avem?

Republica Moldova este, deocamdată, dependentă de gazele naturale cumpărate din Rusia. Iar acțiunile companiei monopoliste pe acest segment, „Moldovagaz”, sunt împărțite „frățește” între Rusia și Moldova. Astfel, conform informațiilor de pe pagina oficială a companiei, aceasta exploatează circa 1800 km de gazoducte, 92 staţii de distribuţie gaze, cinci staţii de compresoare, o staţie de măsurare a gazelor şi alte accesorii, care formează rețeaua de transport și distribuție de gaze a ţării.

În același timp, în nordul țării se construiește, deja de un an, gazoductul Iași-Ungheni, care va interconecta România și Republica Moldova. Conducta de gaz are o lungime totală de 43,2 kilometri, dintre care aproximativ 32 de kilometri sunt pe teritoriul României. Capacitatea maximă a gazoductului urmează să fie de 1,5 miliarde de metri cubi anual, ceea ce reprezintă mai mult decât consumul anual de gaze al Republicii Moldova.

Pentru realizarea proiectului este nevoie de 26,5 milioane de euro, dintre care doar 8,3 milioane de euro sunt pentru teritoriul din dreapta Prutului. Totuși, pentru ca această conductă să poată fi utilizată de toată populația țării, Republica Moldova va trebui să mai construiască o magistrală – de la Ungheni la Strășeni. Aceasta ar permite alimentarea cu gaz de la conducta Iași-Ungheni și asigurarea consumului anual de gaze. Conform AGERPRES, pentru noua conductă, statul ar trebui să investească cel puțin 60 milioane de euro, iar autoritățile de la Chișinău au declarat că acest proiect ar putea fi realizat în decursul a circa patru-cinci ani.

Mai mult, în februarie 2013, guvernul a aprobat Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030, unde unul dintre obiective este diversificarea căilor şi surselor de aprovizionare cu gaze naturale. Conform acesteia, în perioada 2013-2014, ar fi fost efectuate anumite cercetări pe teritoriul Republicii Moldova pentru a identifica eventuale rezerve de zăcăminte de ţiţei şi gaz natural, iar zonele din sudul Moldovei ar fi fost reevaluate.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.