Denumirile cu care ne autoidentificăm, raportarea și diferențierea între noi și voi, felul cum ni se ridică sângele la cap când discutăm despre denumirea limbii, astea sunt caracteristici pe care alții le-au speculat, în defavoarea noastră.
Ești moldoveancă sau româncă? Așa m-am trezit că întreabă un prezentator bucureștean implicat în proiectul mediatic pe care încercăm să-l pornim. Un om cult, erudit, 100% unionist, 100% patriot, care are numai bune intenții și se implică în acest proiect benevol, ca mulți alții. Fata a zis că este și moldoveancă și româncă, cum de altfel sunt și eu, și moldovean și român. Totuși, prezentatorul a insistat și a spus: ești basarabeancă. Ca un fel de impunere.
Cum e corect să vorbim limba română? Cum o simțim mai bine, v-ar zice cei care re-editează mereu dicționare. Cu mai multă bucurie și fără a fi constrânși de norme stricte.
Eu nu știu cum să ne mai autodenumim ca să se înțeleagă că suntem aceiași.
Totodată cred că există unii moldoveni din R. Moldova care simt că pierd ceva dacă facem Unirea. La ei nu merg argumentele istorice. Chiar nici cele economice. Ei simt că oricât de dezastru ar fi în ograda lor, ei vor să o aibă, chit că trăiesc la mii de kilometri distanță și nu apucă să trăiască în ea, plini de nervi, decât o săptămână pe an.
Îi știm: sunt cei care ne vorbesc, naivi, de statalitate. În loc să-i suduim și să-i excludem, trebuie să îi primim în casele noastre. Mai ales acum, în pragul Crăciunului. Iar varianta pe care trebuie să le-o imaginăm nu este că Basarabia e pământ românesc. Sau că dacă țara se va numi România, asta le va da lapte și miere. Pentru că asta le distruge coliba, ograda și lumea pe care ei o cunosc.
Unei femei frumoase pe care o curtezi trebuie să îi explici că o casă mare ca asta poate fi și a ei, că mașina cea frumoasă din garaj poate s-o conducă și ea (bine, ar fi mai înțelept totuși să nu), că acea cabană de la munte poate fi și a ei. Nu se fură identitatea nimănui, ci vom mai avea una, și mai mare și mai frumoasă. Cum le place moldovenilor: poți serba Crăciunul de două ori!!
Marea Neagră? E și a ta. Munții Carpați? Sunt și ai tăi. Salarii de patru ori mai mari? Le poți avea la tine în colibă. Suntem moldoveni și putem trăi și altfel….
Și dacă tot am pomenit de Crăciun, Focșani, acasă… Printre primele mele amintiri sunt cele când unchiul meu trebuia să se însoare. Și mama, și mătușa-meam, și bunica mereu găseau ceva de comentat la adresa potențialelor mirese. Mai avea puțin și rămânea săracul om neînsurat. Din fragedă pruncie am reținut că nu trebuie să mă prezint acasă cu una care are mai multe kilograme în plus față de standard. Sau cu una care este leneșă.
Unchiul meu acum e bine-sănătos, are doi copii frumoși, harnici și slabi. N-a murit de gura femeilor din familie, dar totuși a fost bine că le-a mai ascultat. De Crăciunul nostru o să venim acasă, cu bune, dar și cu multe rele. Cu mințile noastre strălucite, dar și cu mulți proști care se împotrivesc. Când familia neamului nostru se adună, va trebui să fim suficient de abili încât să înțelegem și că putem învăța împreună să fim mai harnici și că, dacă unii de-ai noștri sunt grăsuni momentan, avem diete și soluții pentru ei.
Maestrul Constantin Tănase scria în paginile acestui ziar că nu vrea Unirea cu România pentru a nu băga în ea toată agentura mancurtă, indivizi precum Reșetnikov sau Dodon. Oricât de măgulitoare n-ar fi această dovadă de iubire pentru noi, ca Țară-mamă, trebuie să vă spun că de Crăciun toată familia trebuie să fie în jurul mesei. Zbuciumați, singuri prin lume, ne vom pierde și nu vom mai ști de noi. Sunteți parte a familiei noastre. Veniți acasă să povestim cum ne este, să ne oblojim rănile și să ne bucurăm cu toții de reușitele noastre de peste an.
Eu anul ăsta am învățat să conduc cum trebuie o mașină. Cred că putem s-o băgăm cum trebuie în locul de parcare. S-o ducem acasă, în siguranță! E cel mai înțelept…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
