Vă povestesc despre Constanța Dohotaru, o tânără la care, cu siguranță, trebuie să revin peste cinci ani cu un interviu, pentru a vedea pe unde a mai fost și ce vârfuri a mai urcat în carieră.
Constanța este departe de a fi un personaj ordinar. Rezultat al dragostei dintre o contabilă și un pictor, tânăra a făcut un compromis între profesiile părinților săi și a devenit arhitect. „Numerele și liniile interacționează foarte bine. La un moment dat, prin clasa a IX-a, am știut pur și simplu că asta voi face. De atunci am mers în această direcție”, spune Constanța.
Drumul Constanței spre „arhitectura socială”
Așadar, începând cu anul 2009 și terminând cu anul curent, ea a învățat la Universitatea de Arhitectură din Timișoara. Chiar din a doua săptămână de ședere în Banat, Constanța a început să organizeze jocul intelectual „Ce? Unde? Când? Timișoara”. „Apoi au urmat numeroasele practici de vară organizate de facultatea noastră. Astfel, deja din primii ani puteam să punem în practică ceea ce învățam în timpul anului”, povestește tânăra. În anul III, de exemplu, a lucrat la mai multe birouri de arhitectură în Barcelona, Spania. Aici a ajuns foarte spontan – a aflat de o oportunitate de muncă într-un birou, pe vară, cu bursă Erasmus. La două săptămâni de atunci, gusta deja din sangria locală. Acolo a înţeles că preferă să nu facă arhitectură şi să nu lucreze în astfel de birouri. „Arhitectura e doar un detaliu. O poate face, şi o şi face, oricine. Deja dacă e bine sau rău, e o altă discuţie. Prefer părţile mai sociale şi mai umane ale profesiei mele”, explică ea.
Ultimii ani, însă, au fost cei mai intenși. „În anul cinci, există o tradiție deja în școala noastră – să pleci cu o bursă Erasmus pe undeva. Eu am hotărât să nu merg împotriva curentului și am plecat în Palermo, Sicilia. Am fost un grup de amici și am stat un semestru pe acea insulă, învățând arhitectura”, spune Constanța. Din Palermo, prin intermediul burselor AUF, ea a plecat în Montpellier, Franța, unde a lucrat într-un micuț birou de arhitectură. „Biroul era micuţ şi atmosfera foarte intimă. Doar aşa poţi însuși ceva”, își amintește Constanța. Acolo a învăţat să facă un proiect cap-coadă, în timp real, cu client real, pe un buget restrâns, în franceză. Tot în Franța a văzut cum regulamentele urbanistice locale sunt respectate cu strictețe, nu ca în Moldova. „Am lucrat la o căsuţă, în Grande-Motte, un orăşel unde erau interzise orice afişe publicitare şi orice altă culoare în afară de alb. Ce poate fi mai frumos? Albe sunt atât vilele de vacanţă, cât şi hotelurile brutaliste, renumite de pe malul mării”, spune tânăra.
Constanța îi spune „Locul magic, ascuns de turiști”.
Pe lângă frumoasele experiențe în țările Europei de Vest, înainte de a părăsi România, Constanța, alături de trei colege, a iniţiat un proiect de diplomă comun – „Intervenţii participative în spaţiul public”. Când lucrurile au prins amploare, în septembrie anul trecut, fetele au inițiat ONG-ul „În comunitate”. Scopul acestuia este de a creşte calitatea vieţii urbane a patru comunităţi dintr-un cartier istoric din Timişoara, Fabric, prin implicarea locuitorilor în întregul proces de reconfigurare a spaţiului public învecinat. „Este un mod de a opera destul de în vogă atât în ţările lumii a III-a, cât şi în marile capitale ale lumii”, explică tânăra.
De la vis, la realitate – Malta
În România, odată ce absolvi universitatea, oricare ar fi ea, potrivit Constanței, te confrunți cu marea dilemă – cum îți găsești un job? „Ordinul Arhitecților strânge din umeri și nu te ajută cu nimic, doar își colectează frumos cotizația anuală. Atunci revine dorul de ducă”, zice ea. Acest fapt a motivat-o să-și caute un loc de muncă peste hotare.
Așa a ajuns în Malta. Având deja experiență în domeniu, căuta birouri „micuţe, drăguţe şi mai puţin arhitecturale”. „Aveam o listă lungă deja, dar plimbându-mă prin Google maps, am mărit întâmplător de 20 de ori harta (atât e nevoie că să poţi să o vezi) şi am găsit insula malteză pe care mereu vroiam să o vizitez. Am găsit biroul drăguţ unde acum îmi petrec zilele, am aplicat şi am fost acceptată. Se întâmpla asta prin aprilie”, povestește Constanța. Toate bune, doar că la acea oră, tânăra era deja acceptată în alt birou arhitectural, în Madrid. Totuși, discuția cu angajatorii din Malta a convins-o să aleagă biroul din țara pe care și-a dorit s-o viziteze.
„O dată ce începi să călătoreşti, te „îmbolnăveşti” şi nu mai ai scăpare. Dorul de ducă l-am acumulat în clasa a XII-a, când mi-am luat zborul din Moldova. Era 2009, penibila revoluţie Twitter din aprilie 2009, universităţi corupte, dezamăgiri peste dezamăgiri. Într-o seară, venind acasă, urcând spre al patrulea etaj, privind pereţii scării de bloc, mi-am dat seama că nu le voi mai urca mult timp. Acum le urc mult mai rar, când îi vizitez pe cei dragi”, concluzionează Constanța Dohotaru.
În Malta a acceptat să lucreze doar două luni, dar a decis recent să se rețină cel puțin jumătate de an. Biroul la care lucrează în orașul maltez Hamrun este exact pe placul tinerei. „Fac arhitectură, urbanism, azi am făcut un logo, urmează să am proiecte de cercetare şi proiecte care implică comunităţile locale, ca parte a proiectului „Valletta – capitală culturală europeană 2018” (n.red.: Valletta este orașul învecinat al Hamrunului). Acum lucrez la trei proiecte o dată. O amenajare interioară, un bloc rezidenţial, o reabilitare şi pregătesc materiale grafice pentru o conferinţă despre participarea publică din primăvară”, explică tânăra.
Ospitalitate, tradiție și mister. În Malta, ca-n Moldova
Chiar dacă e situată la tocmai 3.000 km distanță de parcurs cu mașina de Moldova, se pare că firea maltezilor nu e foarte diferită de a noastră. „Prima zi aici mi-am petrecut-o parţial în autocar. Mergeam spre alt capăt al insulei şi se lucra la un drum, în loc să fac o oră, am făcut trei. Atunci am început să observ similitudinile dintre Malta şi Moldova”, spune Constanța.
Capela Sf. Maria Magdalena, Malta
Mai mult, tânăra arhitectă se află pe insulă de o lună jumătate şi deja a fost invitată la cină în familie, iar săptămâna viitoare merge la o nuntă. „Nunta va fi de, atenţie, 650 de persoane. Sună cunoscut, nu-i aşa?”, ironizează Constanța. De altfel, și preferințele culinare ale maltezilor au un punct comun cu ale noastre. „Aici există cultul panificaţiei. Ei mănâncă pâine pe pâine cu o altă felie de pâine în mijloc”, zice ea.
Pe lângă aceste asemănări mai mult sau mai puțin amuzante, avem încă una – problema lingvistică. În Malta, 70 la sută din populație vorbește foarte bine limba engleză. „Limba lor maternă este malteza, o limbă semită scrisă cu alfabet latin, plus nişte caractere specifice. Ei sunt foarte mândri de limba lor şi îi judecă pe maltezii nativi care vorbesc engleza”, spune Constanța.
Fie din cauza similitudinilor cu Moldova, fie din cauza oportunităților de care beneficiază în Malta, Constanța Dohotaru se simte foarte bine acolo şi este mulţumită de valul ce a adus-o acolo. „Nu știu ce voi face după ce voi pleca de aici. Ştiu că mâine o voi învăţa pe proprietara apartamentului în care locuiesc să gătească ardei umpluți, după reţeta bunicii mele”, mărturisește râzând Constanța Dohotaru.
