Expoziţii, prezentări, recitaluri este ceea ce-i programat pentru aceste 5 zile şi sunt aşteptaţi toţi copiii indiferent de vîrstă, de la 1 an pînă la cei de 100 de ani, care au sufletul de copil. Asta e bine şi frumos, dar numai părinţii ştiu cît costă o carte pentru odraslele lor. Preţul unei cărţi ilustrate este de 50-60 lei, dar în unele cazuri şi peste 100 de lei. Cîţi părinţi îşi permit să cumpere o carte, cînd leafa lui este de 3000 lei? Pe vremuri cel mai simplu cadou era o carte, iar acuma cartea este un lux. Recent o nepoţică (din satul meu de baştină) a împlinit 5 ani. Am fost pus în situaţia ca să aleg o jucărie sau o carte. Am procurat o carte ilustrată cu două poveşti. A costat undeva 70 de lei. Cadoul copilul l-a acceptat cu plăcere, sincer să fiu nu a atras atenţia la altele. Rudele aflînd cît costă cartea îmi reproşau că, mai bine îi cumpăram altceva decît cheltuiam banii pentru o carte.
Priveam la copil şi înţelegeam că am făcut alegerea corectă. Pentru ea cartea era cel mai bun cadou. Avem noroc de faptul că pe piaţa noastră predomină cărţile pentru copii editate în România, altfel preţul era să fie de cîteva ori mai mare. Avem puţini autori din Moldova care scriu pentru copii, dar nici editurile nu-şi asumă riscul să editeze autori necunoscuţi, aşa că vom fi nevoiţi să procurăm carţile cu ilustrarea poveştilor lui Walt Disney şi alţi autori străini, lăsînd în umbră poveştile lui Ion Creangă, istorioarele lui Spiridon Vangheli, Grigore Vieru, şi alţi povestitori şi scriitori pentru copii. De ce nu se fac publice poveştile audio din arhiva TRM? Unde este susţinerea editurilor din Moldova de către stat la editarea cărţilor pentru copii? În ultima lună a văzut cineva la Moldova 1 sau a auzit la Radio Moldova ceva legat de 2 aprilie, de promovarea cărţii pentru copii? Cîte întrebări dar toate fără răspunsuri. Ce se întîmplă? Indiferenţa tuturor faţă de copii ne este specific în ultimii 20 de ani.
Uităm de copii, îi abandonăm, îi lăsăm în grija altora, nu mai vorbim de faptul că nimeni nu le dăruieşte cărţi. Funcţionarilor, care ar trebui să aibă grijă de copii statului, nu le pasă de copii acestei ţări, fiindcă ei îşi învaţă copiii în scoli şi grădiniţe private, la studii îi trimit după graniţele Moldovei, aşa că pe ei nu-i afectează situaţia dezastruoasă în care cresc ceilalţi copii. Ei au cărţi în deajuns, numai că nu le citeşte nimeni, mai bine le-ar dărui la case de copii şi gradiniţe de la sate. Copiii de acolo se vor bucura pentru fiecare cărţulie. Ar fi bine ca pe 2 aprilie fiecare dintre noi să cumpere o carte şi să o dăruiască unui copil nevoiaş. În aşa mod şi aceşti copii vor simţi că nu numai în lume, dar şi la noi în Republica Moldova se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Cărţii pentr Copii.
AUTOR: Veaceslav Burlac
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
