Poate e și unul dintre motivele pentru care cetele de colindători se împuținează.
Filmele devenite clasice ale sărbătorilor de iarnă nu sunt foarte multe, dar se repetă cu obstinație: „Singur acasă”, celebrul film rusesc despre Anul Nou („Ironia sudbi”, ili „S legkim parom!”), câteva romanțe jenante, „Fratele lui Moș Crăciun” și așa mai departe. Filme pe care nu le mai pot suferi deja, mai ales că nu îmi spun nimic despre ceea ce reclamele numesc: magia sărbătorilor. Decât să îmi pierd vremea cu aceste filme, mai bine mă uit (tot a nu știu câta oară!) la „Stăpânul inelelor”. Se simte ușor că părintele acestei opere, J.R.R. Tolkien, a fost un inițiat în teologie.
Însă anul acesta, premiul pentru cel mai frumos film de Crăciun, difuzat în Moldova, la Canal 3. Deși eram foarte aproape să îl ratez din mai multe motive: nu prea îmi vine să văd filme dublate în rusă (nu că am ceva cu limba rusă, dar nimeni nu poate să se apropie de original, indiferent de limba în care se dublează, iar în filmul de față pierderea a fost și mai mare de vreme ce în film s-a vorbit și germana, și engleza, și franceza), nu sunt fan al Canalelor (de fapt al nici unui post tv), titlul suna a romanță americană ieftină: Crăciun fericit.
Ei, bine, e vorba de filmul „Joyeux Noël”, producție franceză realizată de Christian Carion, filmată în 2005 și care redă povestea tulburătoare a Crăciunului, petrecut în tranșee, în 1914 de soldații Primului Război Mondial.
Un film tulburător despre sensul Nașterii Domnului, despre umanitate, despre curaj, din care nu lipsește umorul, dar nici – așa cum e de așteptat – tragicul. E adevărat că e și mult sentimentalism în această ecranizare, dar dacă cineva are răbdare să se documenteze va afla că toate acele întâmplări condensate pe câțiva metri pătrați au avut loc cu adevărat, chiar dacă în diferite zone ale frontului. Bradul adus de germani, tenorul, colindele scoțienilor, frizerul, schimbul de cadouri.
Am avut, în ciuda subiectului, o permanentă stare de bucurie în timpul filmului și o necontenită spaimă că cineva, până la urmă, „va strica tot”. Un film pe care îl recomand tuturor, chiar dacă am și anumite critici.
În primul rând, e vorba de episcopul scoțian care apare spre final, considerat de unii comentatori un punct bun al filmului și care are o atitudine ostilă vizavi de scurta pace de Crăciun. El apare cumva ca o imagine a bisericii oficiale, care conduce războaie și incită la ură. Pentru acest punct dau notă minimă scenaristului. Ar trebui să renunțăm odată și odată la înfierarea bisericii, doar pentru a face poză într-o societate seculară. Istoria ne spune cu totul altceva despre poziția de atunci a Bisericii Catolice. Se știe că Papa Benedict al XV-lea a făcut apel în numeroase rânduri la oprirea ostilităților măcar în ziua de Crăciun.
Se pare că atâta vreme cât oficialii l-au refuzat, soldații simpli l-au ascultat, sărbătorind într-un mod excepțional Nașterea Domnului. „Crăciun fericit” e un film despre un eveniment real care ne arată frumusețea și bunătatea în orice condiție.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
