Am mers în câteva cazinouri din Chișinău să discutăm cu cei ce joacă la „păcănele” și totodată se declară oameni cu credință în suflet și se roagă la Dumnezeu. În după-amiaza zilei de marți, din Săptămâna Luminată, am pășit pragul unui cazino. Chiar dacă, pe ușă scrie că localul funcționează non-stop și mă așteptam să întâlnesc mai multe persoane, dau peste o singură femeie, ascunsă după o tejghea. Aparatele electronice plictisite luminează încăperea fără ferestre. Întreb femeia unde sunt clienții, ea ridică din umeri. „Vin aici și bărbați și femei. Toți diferiți. Câteodată se enervează și bat cu pumnul în pereți, altă dată pierd și pleacă triști. Până acum nu a venit nimeni, însă mai târziu, sigur vor veni”, mărturisește aceasta.

În alt cazino, găsesc un singur bărbat. Gârbovit, cu nasul în ecranul cu desene caraghioase, tot apăsa cu pumnul într-un buton. Încerc să intru în discuție cu el pentru a afla dacă crede în Dumnezeu.
„- Ați câștigat vreodată?
– Da.
– Ce simțiți când jucați?
– Nimic.
– De ce jucați?
-… (se aude muzica aparatului)
– Cât ați câștigat cel mai mult?
– Tu nu trebuie să știi.”

Până a reuși să-i mai pun vreo întrebare, o femeie mă alungă, pentru că i-aș deranja clientul. Ies de acolo și mă așez chiar în fața cazinoului – să-i prind pe cei care vor să intre. Vine un alt bărbat, aruncă țigara aproape fumată în iarbă și pășește sigur spre intrare. Îl întreb dacă se duce să joace. Aprobă. Aflu că este credincios. „Este păcat, posibil, nu prea știu”, îmi zice despre jocurile de noroc, grăbind pasul spre cazino.
În alte localuri, întâlnesc aceeași situație: câțiva bărbați de 40-50 de ani, îmbrăcați modest, stau pe scaun în fața aparatului electronic și așteaptă combinația norocoasă. Unii îmi răspund printre dinți cu „da” și „nu”, iar alții erau prea concentrați ca să mai audă întrebările adresate. Până a primi un răspuns, am fost, iarăși, invitată să închid ușa de partea ailaltă.

Pe lângă cazinourile din țară, iubitorii de jocuri de noroc pot să pășească în mediul online, unde pot juca la nivel internațional, ba chiar să-și găsească un loc de muncă în acest domeniu. „Campionatele de poker, în special, cele online, îți oferă șansa să muncești și să obții bani din aceasta. La fel ca și jocul de șah. Există strategie, matematică, psihologie. Toate acestea trebuie să le folosești ca să convingi jucătorul că tu ești mai bun decât el. Iar campionatele oferă bani pentru cei mai buni. Și aceștia nu sunt bani ușori, pentru că poți să stai în fața computerului câte opt ore, să calculezi procente, să studiezi cifrele din programele ajutătoare, să studiezi comportamentul jucătorului și altele. Pot să zic că poker-ul este un joc sportiv, însă devine joc de noroc atunci când un ludoman pierde banii din cauza atitudinii și firii sale, adică el e dependent și continuă să păgubească buzunarul său, să joace fără oprire și să mintă. Mai mult decât atât, sunt ateu și nu cred că jocul de cărți este un păcat. De ce se zice că jocul de cărți nu poate fi cinstit?!”, se întreabă Denis, un jucător de poker.

„Afurisit să fie cel ce joacă cu zaruri sau cărți”

Potrivit religiei creștin-ortodoxă, jocurile de noroc, jocurile de cărți, pariurile sunt păcate, pentru că agită mințile jucătorilor prin posibilitatea câștigului obținut ușor, fără muncă. Ori avuția căpătată fără muncă cinstită înseamnă păcat, la fel ca și dorința de a te îmbogăți.

„Pentru cine nu se poate abține de a juca, de a paria, banii, dorința de îmbogățire pe căi necinstite au devenit preocupări obsedante ale vieții sale. Unii se vor întreba: „De ce ar fi păcat să recurg la asemenea modalități de câștiguri?” Iubirea banilor, alături de setea de înavuţire rapidă, constituie scopul tuturor celor ce joacă, sperând că vor câştiga”, explică un portal religios.

Mulți dintre cei evlavioși ce joacă cărți, zic că toată lumea face păcate, iar ispitele sunt la orice pas. „Sigur, este păcat. Dar, cred că ceea ce facem zilnic, 90% este păcat, potrivit Bibliei. Iar ca să nu fii vinovat în fața lui Dumnezeu, trebuie să te abții de la lăcomia din jur, în totalitate, chiar să nu gândești și să dorești rău”, afirmă Alexandru, un tânăr care, deși este credincios, practică jocuri cu cărți.

Unele sisteme nervoase sunt predispuse spre dependență

De cealaltă parte, psihologii susțin că jocurile de noroc sunt la fel ca narcomania sau alcoolismul, din punct de vedere al dependenței. „Jocurile de noroc creează dependență la nivel psihologic. În creier, ea se găsește la același nivel ca și la alcoolici, narcomani. Omul se deconectează de la realitate, iar dorința de a câștiga la aparatele electronice, programate inițial de proprietari la un procent anumit de câștig, îl duce într-o lume virtuală, unde își pierde toți banii”, susține Ion Marandici, psiholog în cadrul centrului medical „Sf. Panteleimon”.

Oamenii depresivi, cu o stare asteno-neurotică sunt mai predispuși către dependență. Specialistul susține că „există oameni al căror sistem nervos este predispus către dependență. Chiar și pentru ceai din plante sau pentru strângerea mărcilor. Aceasta este o dependență psihogenă, însă nu afectează sistemul nervos. Poate deveni patologică când deja începe să fure mărci sau pe cineva să-l mintă. Însă acum în lume s-a atestat o dependență anumită: cineva strânge mărci, iar altcineva bani”.

Așadar, deși jocurile de noroc se încadrează în lista distracțiilor legale ce oferă posibilitatea de a face bani, acestea sunt condamnate atât de psihologi, cât și de Biserică.

Georgeta Carasiucenco,
stagiară