Cum o femeie cu dizabilități și-a făcut dreptate

Acum câteva luni, în Capitală a fost organizat un maraton „Chișinăul accesibil pentru Toți”, în care au fost testate 131 de clădiri de ordin public pentru a verifica care este accesibilitatea persoanelor cu dizabiltăți. După verificări, s-a constatat că doar 10 dintre aceste clădiri sunt accesibile tuturor categoriilor de persoane.

Astfel, societatea responsabilă s-a preocupat de accesul persoanelor cu nevoie speciale în clădirile publice, însă s-a omis problema deplasării la domiciliul acestora. Facilitarea integrării sociale ar presupune crearea condițiilor, astfel ca persoanele cu dizabilități să se descurce singure. Multe dintre acestea au un serviciu și se pot deplasa de sine stătător. Iar dacă pe alocuri în spațiile comerciale sau publice au fost create condiții, în blocuri problema a rămas nesoluționată.

Ludmila Iachim este o tânără activă și plină de viață, iar faptul că utilizează un scaun rulant nu o limitează cu nimic. A absolvit o facultate, muncește deja de câțiva ani și mereu este în mișcare. De cele mai multe ori, tânăra se deplasează singură în oraș. Ca și alte persoane aflate în scaun rulant, Ludmila are nevoie de ajutor pentru a ieși și intra în locuința sa. Cel mai mare impediment de a se deplasa singură erau cele șapte trepte de la parterul blocului.

„Așteptam în ploaie să mă ajute cineva”

„Eram nevoită să stau la scară să aștept până vine un vecin sau cineva care mă cunoștea ca să mă ajute să urc scările. De multe ori, stăteam în vânt sau ploaie, pentru că nu puteam să intru până la scările. Am încercat să îmi rezolv problema singură, dar a fost greu”, spune tânăra.
Pentru a-și ușura accesibilitatea, Ludmila a hotărât să instaleze o rampă la parterul blocului unde închiriază apartament. Ea a făcut rost de bani pentru trei metri și jumătate de rampă. Costurile pentru fabricare și instalare s-au ridicat la opt mii de lei.

Chiar dacă spațiul permitea instalarea rampei fără incomodități pentru ceilalți, președintele Asociației Locatarilor din blocul respectiv a refuzat ca aceasta să fie montată. „I-am anunțat pe reprezentanții asociației din bloc că vreau să instalez o rampă, iar ei m-au refuzat. Motivul invocat a fost că dacă cineva va cădea și se va răni, cine va răspunde”, povestește Ludmila. Asociația a cerut ca proiectul rampei să fie semnat de un specialist / arhitect licenția în domeniu. Astfel, persoana care a semnat actele, își asumă responsabilitatea, în caz că cineva va avea de suferit din cauza acestei rampe.

Ultima picătură

În timp ce Ludmila lupta pentru instalarea rampei, ea a avut parte de un incident neplăcut la intrarea în bloc. De multe ori s-a întâmplat să coboare scările singură cu scaunul rulant, iar odată mâna i-a alunecat și a căzut. Tânăra spune că aceasta a fost ultima picătură și a scris o plângere la Consiliul pentru prevenirea şi combaterea discriminării și asigurării egalității.

Ulterior, Consiliul a constatat că lipsa accesului pentru utilizatorii de scaun rulant în bloc, constituie o încălcare a dreptului prevăzut de legea numărul 60 cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Decizia Consiliului a fost în defavoarea Preturii sectorului care, conform legislației în vigoare, este responsabilă de oferirea accesului liber la infrastructură pentru persoanele cu dizabilități. 

După câteva luni de dezbateri, rampa totuși a fost instalată. O parte din locatari au salutat ideea instalării acesteia, mai ales mămicile cu copii mici care sunt nevoite să urce cărucioarele copiilor peste trepte. „Acum mămicile ridică cărucioarele sau bicicletele copiilor fără dificultăți. Cine dorește acela poate folosi rampa, eu nu am nimic împotrivă”, spune tânăra.

„Lumea se revoltă că le încurcă”

Ludmila a povestit că în blocurile vecine a avut loc aceeași situație. O persoană cu nevoi speciale a instalat o rampă pentru accesibilitate, iar oamenii au scos-o. „Lumea se revoltă că le încurcă. Eu am obosit să mă lupt cu societatea noastră referitor la problemele de accesibilitate, atitudine și prejudecăți. Avem aceleași drepturi fiecare, iar statul este obligat să creeze condiții pentru fiecare persoană. Toate serviciile care se fac, se fac pentru societate”, afirmă Ludmila.

În timpul discuției noastre s-a apropiat o femeie în etate și a ținut să o felicite pe Ludmila pentru victoria asupra discriminării. „Mulțumesc pentru că ați reușit să instalați rampa. E foarte comod pentru copiii mici, pentru oamenii bătrâni. Dacă nu ați fi fost dvs. lupta noastră nu ar fi avut rezultat. Sănătate vă doresc”, a exclamat femeia.