Încrederea românilor în Maia Sandu, președintele Republicii Moldova s-a prăbușit de la 34% în martie 2025, la 28,7% în iulie 2025, conform Barometrului de opinie publică al INSCOP.
Dacă în noiembrie 2022 președintele Republicii Moldova era politicianul străin în care românii aveau cea mai mare încredere, în iulie 2025 Maia Sandu a retrogradat pe locul 3, fiind depășită de regele Charles și președintele Donald Trump.
Scăderea încrederii în Maia Sandu a fost provocată de amestecul ei în alegerile prezidențiale din România, din luna mai. Această implicare a provocat ostilitatea față de Republica Moldova din partea a mai bine de jumătate dintre români, cei care au votat cu candidații suveraniști Călin Georgescu în noiembrie/decembrie 2024 și George Simion în mai 2025.
De 35 de ani așa ceva nu s-a mai întâlnit în România. Oamenii au început să urască tot ce este legat de Republica Moldova și de moldoveni. Pur și simplu nu mai vor să audă de așa ceva. În presa, podcasturi, în comentarii la televiziuni sau podcasturi, ori de câte ori vine vorba despre austeritate și tăieri de sporuri și salarii, imediat sare cineva să spună că mai întâi să se taie de la ajutorul pentru Republica Moldova și Ucraina. Mulți sunt convinși că Maia Sandu și moldovenii le-au furat dreptul de a alege și au distrus democrația și totodată că sunt săraci din cauza resurselor alocate de statul român Republicii Moldova, ceea ce îi face extrem de îndârjiți și de radicalizați.
Este trist, dar aceasta este realitatea.
În anul 1999 România avea inflație de 30% pe an, zilnic se închideau fabrici și țara era în pericol să intre în încetare de plăți. Cu toate acestea, premierul Radu Vasile a aprobat să se livreze Republicii Moldova energie electrică de 85 milioane dolari, echivalentul a circa 400 milioane dolari din prezent. În pofida crizei din țară, nimeni nu a obiectat.
În anii 2009/2010 a fost în România o criză mult mai gravă decât cea din prezent. Regimul Băsescu-Boc tăiase 25% din salarii, sporurile, majorase TVA.
Însă atunci sprijinul pentru Republica Moldova era “bipartizan” cum se spune în SUA, adică era aprobat de întreg spectrul politic, dar și de toată populația României.
În anul 2010 la semnarea Parteneriatului strategic dintre România și Republica Moldova de către președinții Băsescu și Ghimpu, Băsescu a anunțat un ajutor de 100 milioane euro pentru Republica Moldova. Anunțul a fost bine primit de către români. Oamenilor li se tăiase 25% din salarii și sporurile, însă nimeni nu a făcut legătura dintre austeritatea care a provocat sărăcirea lor și ajutorul pentru Republica Moldova.
În 2012 când criza nu se terminase încă, a venit premierul Victor Ponta care a intensificat ajutorul pentru Republica Moldova, repararea și modernizarea celor 1.000 de grădinițe fiind doar unul dintre proiectele finanțate. Spre finalul mandatului său, Ponta a transferat și el 100 milioane euro Republicii Moldova și în România nimeni nu a avut nimic de zis.
Astăzi președintele Nicușor Dan sau primul-ministru Ilie Bolojan nu cred că ar avea curajul să se laude că vor transfera 100 milioane euro Republicii Moldova cum au făcut la vremea lor Radu Vasile, Băsescu și Ponta.
Poate că Maia Sandu a crezut că implicarea sa va trece aproape neobservată în România, sau poate a crezut că învinșilor le va trece supărarea după alegeri, așa cum și PSD obținea 5% la secțiile de votare de peste Prut, însă după alegeri continuă să ajute Republica Moldova.
Maia Sandu a făcut un calcul greșit, pentru că în România se petrece un fenomen care nu a mai fost. Tensiunile în loc să scadă și apoi să dispară la două luni după alegeri, cum s-a întâmplat în trecut, s-au agravat și mai mult. Societatea românească este profund dezbinată și polarizată și o parte dintre români, poate jumătate, poate mai mult, percep Reoublica Moldova ca fiind de partea rea a lucrurilor.
Dacă Maia Sandu a crezut că totul e bine când se termină cu bine pentru că în România s-a situat de partea învingătorilor în alegeri, iarăși a calculat greșit.
În primul rând că guvernul are o poziție precară și în caz că vine alt guvern, președintele Nicușor Dan nu prea va avea multe pârghii să ajute Reoublica Moldova dacă nu va controla guvernul care ar putea urma după Guvernul Bolojan. Amintiți-vă că după căderea Guvernului Emil Boc în 2012 Băsescu a rămas fără pârghii și până la finalul mandatului său, în 2014, toată inițiativa pe Reoublica Moldova a fost preluată de premierul Victor Ponta.
În al doilea rând, chiar și în cazul în care țara va fi condusă pentru multă vreme de tandemul Nicușor Dan – Ilie Bolojan, aceștia fiind politicieni, se vor feri să îmbrățișeze o cauză devenită impopulară cum este din ce în ce mai mult Republica Moldova.
De fapt marea greșeală a Maiei Sandu a fost una de apreciere. A crezut că AUR este un curent marginal, nu și-a dat seama că devine alternativă la sistemul de putere din România. În prezent AUR este primul partid al țării, cu peste 40% în sondajele de opinie. George Simion a obținut 41% la turul 1 al prezidențialelor din 4 mai și probabil pe 18 mai a câștigat majoritatea. Cele 829.000 voturi care l-au despărțit de Nicușor Dan au fost 600.000 de la maghiari aduși la vot de UDMR iar restul de la moldoveni din Republica Moldova, România și state membre UE.
Maia Sandu este neobosită. După ce a implicat Republica Moldova în alegerile din România, acum implică România în alegerile din Republica Moldova din 28 septembrie, prin aplicarea interdicției de intrare în România și implicit în Spațiul Schengen pentru Ion Ceban, primarul Chișinăului.
Evenimentul este prea recent ca să avem o evaluare a impactului pe care l-a avut asupra electoratului din Republica Moldova. Este posibil ca victimizarea lui Ceban să ducă la ostilizarea electoratului său față de România, fapt care ar îndepărta și mai mult malurile Prutului. Relația bilaterală ar fi astfel deteriorată dinspre ambele maluri ale Prutului
Probabil Maia Sandu a avut intenții bune, poate a crezut că este o bună europeană, că se luptă cu pro-rusii, că salvează România. Însă drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Manevrele ei politice au dăunat relației bilaterale dintre România și Reoublica Moldova mai mult decât ar fi putut s-o facă toate serviciile rusești de informații la un loc.
P.S. Pentru ca “bardakul” să fie la maxim, candidații favoriți ai Maiei Sandu la alegerile din România acum sunt dușmani. Nicușor Dan a dat-o pe Elena Lasconi pe mâna procurorilor DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Corupție, Crimă Organizată și Terorism).
George Scarlat
Analizǎ de kkt făcută în stilul pobedisto-bolșevic caracteristic mentalității molotoivanilor cum că totul se învârte în jurul lor sau a anumitor interese meschine la care ei sunt parte (în acest caz în jurul haur a cărui trompetă a devenit această fițuică).
Adevărul este următorul: românilor le este indiferent spre scârbă de „paliticienii” din RM fără a conta că ei sunt „stataliști-pobediști” de la pas sau rusofoni pe față gen parkon, vlah, voronin, guțul etc. Mentalitatea de pabedǎ, spinarea de moluscă, comportamentul de koorvǎ cerșetoare este omniprezent în respublikǎ, este caracteristic în corpore aleșilor maldaivani și prin extensie și întregii societăți din RM. Iată de ce românii nu mai vor să dea bani unora care chipurile sunt „frații” noștri dar „frate, frate dar fiecare cu țara lui”. Românii nu datorează nimic unora ce nu știu ce sunt, nu vor să cunoască adevărul, nu vor să avem un viitor comun și în general ar vrea schimbare dar fără să se schimbe nimic, idealizând trecutul sovietic și iubind călăii strămoșilor lor.
Ar mai fi enorm de multe de adăugat dar mă opresc aici. Deocamdată.