Răspândirea cea mai largă având loc în perioada Evului Mediu, când Zen devine „religia oficială” a clasei conducătoare – samuraii.
Zenul este transmisia exactă a practicii zazen. Este practica posturii şi a respiraţiei corecte, cu corpul şi mintea unificate, abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare ori de profit personal, detaşat de complicaţiile minţii egoiste. Este postura în care „trezitul” Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Maestrul Deshimaru o numea „întoarcerea la condiţia normală, originară, universală a corpului şi a minţii”. Zazenul se adresează deci tuturor, fără deosebire de vârstă, sex sau inteligenţă. Practicat cu regularitate, urmând învăţătura maeştrilor autentici ai transmisiei, el conduce la transformarea radicală a viziunii noastre asupra lumii şi aduce fericirea profundă în viaţa de zi cu zi. Mintea noastră îngustă, egoistă şi complicată se deschide înţelepciunii celei mai înalte – înţelepciunea trezirii –, iar spiritul compasiunii universale creşte în noi, inconştient, natural, automat. Kodo Sawaki spunea: „Lăsaţi zazenul să facă zazen!”. Zenul nu este filosofie, nu este psihologie, nu este doctrină. El este dincolo de filosofii, de concepte, de forme. Esenţa Zenului nu se exprimă prin cuvinte.
„Pentru a practica Zen sau artele marţiale, trebuie să trăieşti intens, din toată inima, fără rezerve – ca şi cum ai putea muri în clipa următoare.”
Aceasta este de fapt chiar esenţa doctrinei Zen şi nu doar atât, ci a oricărui alt sistem de meditaţie: să trăieşti intens clipa prezentă. Ce înseamnă însă să trăieşti intens în prezent? Nimic mai simplu, înseamnă să fii cu toate gândurile şi simţurile concentrate pe clipa prezentă. De exemplu, atunci când desfăşori o activitate comună, te speli pe mâini, uzi florile, bei ceai sau faci orice altceva, să fii atent şi concentrat doar la acţiunea respectivă. Asta înseamnă să nu te gândeşti la cum ai petrecut aseară, ce vei face peste câteva ore, ce mai face partenerul/partenera de viaţă sau câţi bani mai ai în cont. La fel şi atunci când eşti la serviciu şi îţi exerciţi profesia, eficienţa maximă va apare doar atunci când eşti total concentrat asupra a ceea ce faci în clipa prezentă, indiferent cât de măruntă sau plictisitoare este acţiunea pe care o întreprinzi.
În Orient, omul este învăţat să îşi lase mintea în pace în aşa fel încât ea să funcţioneze conform naturii ei, spontan şi liber, în vreme ce modelul de gândire occidental susţine cunoaşterea doar dacă ne-o asumăm şi o reprezentăm prin sisteme convenţionale. Este exact diferenţa dintre gândirea centrală a minţii (occidental) şi gândirea periferică a minţii (oriental). În Occident, a trăi intens înseamnă cu totul altceva. La noi, a „trăi clipa” înseamnă să te distrezi şi să faci lucruri riscante, de genul celor care „te fac să simţi adrenalina”. Mulţi indivizi care cred că trăiesc intens fie îşi pierd nopţile prin cluburi, făcând abuz de alcool, droguri sau sex, fie sar cu coarda elastică, cu parapanta sau fac alte aşa-numite sporturi extreme. Acest mod de a aborda lucrurile arată de fapt chiar neputinţa de a trăi intens clipa, deoarece respectivii caută distracţia, senzaţiile şi varietatea, tocmai pentru a fugi de plictiseala din clipa prezentă. La orientali, secretul constă în faptul că, pentru ei, o clipă trăită făcând cea mai monotonă şi plictisitoare activitate este la fel de plăcută şi de intensă ca și una în care te distrezi în stil occidental.
Aşa se explică şi uriaşul succes al popoarelor asiatice în dezvoltarea economică şi tehnologică, prin faptul că pot trăi cu intensitate clipa prezentă, ducând cea mai măruntă activitate la măiestrie şi perfecţiune. Un gunoier japonez, chinez sau coreean îşi poate aduce meseria pe culmile măiestriei şi perfecţiunii, asemeni unui maestru Zen al trasului cu arcul, în vreme ce un occidental s-ar plictisi repede şi ar căuta ceva mai incitant şi mai avantajos financiar. Zenul se bazează pe meditaţii şi postură, iar singura învăţătură erau koan-urile ce aveau ca scop blocarea minţii. Căutarea interioară ce precede iluminării este scopul lui Zen, fapt ce conduce practicantul la conştientizarea permanentă a existenţei lui Dumnezeu în manifestare. Zenul este o experienţă nonverbală, iar pentru a o cunoaşte şi a-i descoperi înţelesul tainic, trebuie să o practici, să o experimentezi. Budismul Zen este o cale şi o concepţie asupra vieții. Nu este religie sau filosofie, şi nici psihologie. Este o cale a eliberării, similară cu daoismul şi yoga.
Timpul (Suplimentul Femeia)
