Câți am fost în 2004? Ultimul recensământ a avut loc în 2004, când R. Moldova era guvernată de comuniști. Sunt de o tristă faimă încălcările și abuzurile puse la cale de guvernarea comunistă pentru „aranjarea” rezultatelor recensământului și scoaterea unui „scor” bun la capitolele „limbă” și „naționalitate”. Deși au trecut zece ani de atunci, puțină lume a comparat rezultatele acestui recensământ cu votul exprimat de cetățeni în alegerile din 2009, 2010 și 2014.

Limba minorităților (anti)naționale

Conform datelor recensământului (centralizate de Biroul Național de Statistică) în R. Moldova în 2004 locuiau următoarele etnii:

moldoveni – 2 564 849;
ucraineni – 282 406;
ruși – 201 218;
găgăuzi – 147500;
români – 73276;
bulgari – 65662;
alte etnii și nedeclarată – 40 000.

Să reținem, așadar, prima concluzie: numărul ucrainenilor, rușilor, găgăuzilor și bulgarilor din R. Moldova este de aproape 700 000 de cetățeni.

Pentru 181 000 de ucraineni din totalul de 282 406, limba maternă este ucraineana, nu rusa, deși 141 206 de ucraineni declară că vorbesc, de obicei, limba rusă și doar 21 000 declară că vorbesc, de obicei, limba moldovenească/română. Astfel, 50% din ucraineni vorbesc, de obicei, limba rusă și circa 8% vorbesc, de obicei, limba română.

Din 147 000 de găgăuzi, 40 000 declară că vorbesc, de obicei, rusa, 100 000 – găgăuza și doar 3300 vorbesc moldoveneasca/româna.

Același recensământ arată că, de obicei, vorbesc limba rusă 187 526 din cei 201 2018 persoane, care se declară ca naționalitate/etnie ruși, deci 90% din ruși vorbesc, de obicei, rusa și doar 11 500 declară că vorbesc, de obicei, moldoveneasca/română. Astfel, doar 5% din ruși vorbesc, de obicei, limba română.

Din numărul total de 2 564 849 de persoane care au declarat că sunt moldoveni, 9170 vorbesc, de obicei, limba ucraineană, 128 300 vorbesc, de obicei, limba rusă, 1 949 318 au declarat că vorbesc moldovenește și 475 126 au declarat că vorbesc românește. Din 540 000 de persoane care declară că vorbesc, de obicei, limba rusă doar 180 000 sunt etnici ruși, restul sunt 128 000 de „moldoveni”, 40 000 de găgăuzi, 181 000 de ucraineni + 40 000 bulgari și alte etnii.

Pentru 481 594 de persoane limba maternă este română, iar 2 011 403 de persoane declară că limba maternă este „moldoveneasca”, deci peste 2.5 milioane de cetățeni din totalul de 3.3 milioane vorbesc o singură limbă.

Așadar, iată ce avem până acum:

– 700 000 de cetățeni sunt de altă etnie decât cea majoritară;
– 540 000 de cetățeni vorbesc, de obicei, rusa;
– 481 594 de cetățeni vorbesc, de obicei, românește.

Rezultatele alegerilor din 2001

(Au participat 1 607 095 de votanți din 2 256 241 incluși pe liste)

Învingătorul alegerilor, PCRM, a acumulat 794 808 voturi (50.07%), restul partidelor – 340 000 voturi (21.6%). Celelalte 28% din voturi pentru partide care nu au depășit pragul electoral au fost „redistribuite”, deci comuniștii cu susținerea a doar 35% din cei înscriși pe liste au avut 71 de mandate.

Rezultatele alegerilor din 2005

(Au participat 1 576 203 de votanți din 2 270 668 incluși pe liste)

PCRM – 716 336 voturi (45.98%)

PPCD – 141 300 voturi (9.07%)

BMD – 444 377 voturi (28.53%)

(În jur de 600 000 de voturi „anticomuniste” aproape dublu față de anul 2001) 16% din voturile pentru partidele care nu au trecut pragul electoral au fost redistribuite, deci comuniștii cu votul a doar 31% din totalul cetățenilor înscriși pe liste au avut 56 de mandate.

Rezultatele alegerilor din 5 aprilie 2009

(Au participat 1 556 083 de votanți din 2 586 309)

PCRM – 760 000 voturi (49.48%)
PLDM – 191 113 voturi (12.42%)
PL – 201 876 voturi (13.13%)
AMN – 150 00 voturi (9.77%)

(În jur de 550 000 de voturi anticomuniste) 15.19% din voturile pentru partidele care nu au trecut pragul electoral au fost redistribuite, deci comuniștii cu doar 29% din voturile tuturor cetățenilor cu drept de vot acumulează 60 de mandate.

Rezultatele alegerilor din 29 iulie 2009

(Au participat 1 591 757 din 2 603 158)

PCRM – 706 732 voturi (44.69%)
AMN – 116 194 voturi (7.35%)
PL – 232 108 voturi (14.68%)
PLDM – 262 028 voturi (16.57%)
PDM – 198 268 voturi (12.54%)

(În jur de 809 000 voturi anticomuniste). Au fost redistribuite 4.15% din voturile invalide, deci comuniștii cu susținerea a 27% din populație au avut 48 de mandate, iar AMN+PL+PLDM+PDM au în total 53 de mandate.

Rezultatele alegerilor din noiembrie 2010

Au participat 1 732 944 votanți din 2 645 923

PCRM – 677 069 voturi (39.35%)
PDM – 218 620 voturi (12.7%)
PL – 171 336 voturi (9.96%%)
PLDM – 506 253 voturi (29.42%)

(895 000 voturi anticomuniste) Au fost redistribuite 8.58% din voturile invalide; comuniștii cu susținerea a 25% din totalul celor cu drept de vot au avut în parlament 42 de mandate; opoziția anticomunistă avea astfel 59 de mandate: PLDM – 32 mandate; PDM – 15 mandate și PL – 12 mandate.

Alegeri locale din 2011 pe țară

PCRM – 508 344
PDM – 212 504
PL – 223 268
PLDM – 312 011

(În jur de 750 000 de voturi necomuniste)

Alegerile din Chișinău, 2011

Tur 1
I. Dodon – 166 232
D. Chirtoacă – 160 827
Tur 2
I. Dodon – 182 494
D. Chirtoacă – 186 918

Notă: În campania parlamentară din noiembrie 2010, PCRM acumulase în Chișinău 173 590 voturi, PL – 69 277 voturi și PLDM – 122 866 voturi.

Referendumul ratat la 5 septembrie 2010

Au participat 818 000 cetățeni din care 87.83% au fost pentru schimbarea Constituției. Referendumul a fost invalidat, deoarece avea nevoie de votul a 1/3 din cetățeni, rata de participare însă fiind de 30.07% în loc de 33.34%.

CEC a introdus atunci, surprinzător, pe liste un număr de 2 662 052 persoane, mai mult decât în campaniile anterioare, când în 2009 au fost incluse 2 586 309 persoane, în 2005 erau 2 270 068 persoane, iar în 2001 – 2 256 241.

ATENȚIE LA CEC!

CEC a mărit numărul de alegători din RM care a crescut timp de 5 ani cu 392 000 de persoane. Rămâne un mister cum a „alcătuit” CEC acele liste.

Paradoxul alegerilor în RM

• Deși PCRM a fost votat în anul 2005 de 717 000 de cetățeni, ei au controlat puterea timp de 4 ani cu 56 de mandate, chiar dacă i-a votat doar 31% din persoanele cu drept de vot.

• AIE-1 a fost votată de doar 35% din numărul total al celor cu drept de vot, dar este la putere de aproape 5 ani.

• PLDM și PDM au fost votate în noiembrie 2010 de 700 000 de cetățeni, deci în jur de 26% din numărul total al cetățenilor cu drept de vot, dar a fost suficient pentru a se menține la putere.

• Peste 800 000 de persoane au votat pentru schimbarea Constituției la 5 septembrie, dar votul este „invalidat” și „ignorat”.

Concluzii: rușii, ucrainenii, găgăuzii votează cu PCRM, românii cu partidele proeuropene

PCRM este cel mai reprezentativ partid al cetățenilor RM care vorbesc de obicei limba rusă. Numărul de voturi pentru PCRM a fost întotdeauna între 700 000 (toate etniile minoritare) și 500 000 (toți care declară că vorbesc de obicei limba rusă). Schimbarea macazului în privința vectorului extern de după 2009 demonstrează că PCRM mizează și în campania electorală viitoare pe susținerea minorităților etnice care vor promova mesaje antieuropene, antiromânești (moldovenești) și antinaționale (separatiste).

Deși se declară a fi un partid de stânga, în fruntea lui stau miliardari care au pierdut de mult încrederea păturii sărace a cetățenilor R. Moldova, în realitate, ei susțin interesele oligarhiei militare și financiare rusești din regiune. Dovadă e faptul că în ciuda problemelor sociale pe care nici ei nu au fost în stare să le rezolve în 8 ani, tema campaniei lor electorale va fi „Marea Rusie (Uniunea Vamală)” care ne va salva de „decadenta Europă” și „fascista Românie”.

Pe exact același calapod rusesc antieuropean și românofob va fi „concepută” și campania lui Igor Dodon, care a început prin a-i numi pe cei de la putere „eurounioniști” și susține deschis elemente separatiste (rusofone) din Comrat și Tiraspol.

PLDM e în scădere față de 2010

PLDM a fost votat la ultimele alegeri din 29 noiembrie 2010 de puțin peste 500 000 de cetățeni, dar acel an a fost apogeul campaniei mediatice duse de Vlad Filat. Plecările masive ulterioare din partid s-au văzut în anul 2011 când PLDM nu a fost capabil să propună un candidat propriu la alegerile din mun. Chișinău și a fost votat doar de 312 000 cetățeni în alegerile locale, o scădere importantă față de 2010. Campania vehementă dusă de PLDM contra PL demonstrează că V. Filat înțelege că a pierdut puncte electorale serioase anume pe sectorul românesc (cei 500 000 care au declarat că vorbesc românește la recensământul din 2004).

Tactica greșită a lui Filat s-a văzut când a declarat că cel mai mare dușman al RM este mafiotizarea și nu comunizarea. Aceasta a făcut ca PLDM să piardă susținerea acelor elemente naționale și anticomuniste din RM cu care și a reușit să ajungă la putere în 2010.

PDM, deși guvernează împreună cu PLDM, nu se poate încrede în cele declarate de Filat și vor acționa, chiar dacă nu deschis, contra PLDM-ului.

Deși „reformatarea” „PL”-ului a fost una dintre preocupările esențiale ale lui Vladimir Filat, PLR-ul nou creat va rupe voturi de la PLDM, căci ambele partide se află la putere, iar PL-ul are un electorat fidel care nu va arunca voturile în vânt.

Renunțarea la „lupta cu mafia” îi va face pe comuniști să-și canalizeze întreaga campanie chiar împotriva PLDM, căci anume el este văzut de către electoratul comunist (rusofon) ca fiind cel mai european partid. Dacă PL s-ar fi aflat la putere, PCRM ar fi trebuit să-l atace pe el în primul rând, căci ura lor față de români e mai mare decât față de europeni, așa că toate trupele vor fi aruncate împotriva lui V. Filat.

Deși PLDM încearcă să-și consolideze forțele, relația avută cu Voronin după 2010, torpilarea înțelegerii AIE-1, atacurile asupra PDM, campania ulterioară anti-PL (Chirtoacă) și atitudinea „șovăielnică” față de agresiunea Federației Ruse asupra R. Moldova (relația dubioasă cu Șevciuk, Formuzal și Rogozin) plasează PLDM-ul într-o zonă periculoasă. Este de notat recenta tentativă a liderului PLDM, Vlad Filat, de a cere în public un pact de neagresiune cu PDM, iar campania „Înainte, nu înapoi” arată că liberal-democrații se întorc „la origini” și preiau iarăși discursul anticomunist. Deocamdată e un mister de ce după preluarea puterii toți torționarii comuniști de la 7 aprilie din MAI au rămas în funcții, inclusiv cu acceptul PLDM-ului.

PDM a reușit în campania locală din 2011 să obțină un scor apropiat de cel din campania parlamentară din 2010 – în jur de 210 000 voturi și cel din 2009 – 198 000 voturi. PDM, neavând un concurent politic puternic pe partea stângă a eșichierului politic european (național), probabil în campania viitoare va avea un scor similar, eventual într-o ușoară scădere datorită aflării la putere. În cadrul campaniei electorale PDM va încerca probabil să evite confruntările pe teme de „vector”, „limbă” ș.a.m.d. și vor încerca să propună „teme sociale”.

PL pare cel mai avantajat partid, deoarece este în opoziție cu puterea, rămâne în continuare anticomunist (nu au trădat), are susținerea românofonilor din RM și militează pentru integrare europeană, ca și partidele de la putere. Deși nu există dovezi clare că participarea PL la guvernarea a fost mai nocivă decât cea a PLDM sau PDM, Filat alături de elemente antinaționale ca Dodon sau Tkaciuk au forțat „reformatarea” și au creat un partid-satelit numit PLR menit să-i „distrugă” pe liberali. PL, fiind în opoziție cu puterea actuală (deci și PLR), va putea specula mai bine greșelile grave ca cedarea aeroportului către o companie rusească sau „vânzarea BEM”.

Atacul inevitabil al Rusiei

Asul din mâneca celor de la putere este „integrarea europeană”. Probabil în vară va fi abolit regimul de vize și în toamnă urmează marele eveniment – semnarea Acordului de Asociere UE – RM. Pe aceste două evenimente mizează puterea, iar reformele promise pentru care oamenii i-au votat sunt amânate sau sunt făcute într-o mod neprofesionist.

Un element care nu e luat în calcul de PLDM, PDM și PCRM este inevitabila agresivitate a Rusiei ca urmare a tentativei moldovenilor de a se depărta de influența rusească. Lașitatea cu care PCRM, PLDM și PDM s-au comportat față de elemente antinaționale ca Șevciuk, Rogozin sau Formuzal va aduce mari prejudicii R. Moldova, deși actuala putere se jură că va face „totul” pentru a semna acel Acord cu UE. Din păcate, societatea nu observă o schimbare de facto a atitudinii celor de la putere față de comuniști. Aceeași lipsă de transparență, același cumetrism, aceleași „scheme” și aceleași „scandaluri” doar cu o altă ideologie.

Cum vor reacționa băștinașii?

Sociologii demonstrează că fiecare scrutin îmbunătățește capacitatea societății de a vota „corect”, adică cetățenii vor avea grijă data viitoare să voteze partide pe care ei consideră că le vor reprezenta mai bine interesele decât în trecut. Se observă și mai sus cum numărul voturilor pentru partidele ce nu trec pragul a fost într-o scădere constantă – 28% din voturi în 2001; 16% în 2005; 15% în 2009 și doar 8.5% în 2010.

Rastru:

Cel mai mare număr de voturi anticomuniste a fost înregistrat în noiembrie 2010 când aproape 900 000 de cetățeni au votat pentru partide necomuniste. În noiembrie 2010, PCRM a fost susținut de 670 000 de voturi la alegerile locale din 2011 – PCRM a obținut în jur de 500 000 de voturi, iar Dodon în mun. Chișinău a fost votat de aproape 170 000 de cetățeni.