Motivul Nr.1: Încrederea în părinți
Părinții s-au obișnuit să caute în sine motivul comportamentului complicat al copilului. Dacă ceva nu merge bine, mama începe să-și analizeze propriile acțiuni, crezând că ea este cea care-şi educă copilul necorespunzător. În realitate, copiii fac crize de isterie și atunci când sunt crescuți strict și atunci când sunt răsfățați.
Paradoxul relațiilor dintre părinți și copii este că fiecare copil se comportă mai rău cu oamenii pe care îi iubește cel mai mult. Mai exact, cu persoanele în care are încredere. De aceea, criza de isterie în prezența mamei este absolut normală. Dacă copilul nu are frică să-și exprime sentimentele și emoțiile în faţa părintelui, atunci relația lor poate fi numită sănătoasă. Adulții au reușit să stabilească un nivel de încredere în care copilul se simte confortabil cu ei.
Motivul N2: Adaptarea după cei adulți
Un copil mic cu vârsta de până la 6 ani este un cameleon care se adaptează după cei adulți. Copiii repetă adesea expresiile părinților, le imită mersul, manierele, gesturile etc. Din cauza acestor imitații în casă adesea se întâmplă incidente.
Imitând munca tatălui la calculator, copilul poate trage accidental cablul de rețea din priză, ceea ce va duce la pierderea datelor, sau copiind-o pe mama, pot împrăștia făina prin bucătărie, etc. Toate acestea sunt mecanisme naturale de dezvoltare, învățare și auto-îmbunătățire. Consecințele acestor jocuri chiar le provoacă râs și tandrețe adulților, deoarece în casă crește un adevărat gospodar sau gospodină.
Atunci când copilul se comportă urât la sosirea mamei, iar înainte de aceasta se comporta frumos cu un alt adult – este o ilustrare evidentă a cameleonismului.
De exemplu, petrecând toată ziua cu bunica, copilul se adaptează felului ei de a vorbi, la cerințele şi viteza ei, la ceea ce-i place sau nu-i place. Acest lucru se întâmplă la nivelul senzațiilor.
Când vine mama, ea are alte cerințe, alte așteptări emoționale, reacții la diferite cuvinte și tipuri de comportament. Însă copilul s-a obișnuit cu sistemul de coordonate al bunicii. El nu a avut timp să se adapteze după cerințele mamei. Ca urmare, copilul se află între două sisteme de coordonate şi atunci devine confuz. Comportamentul provocator este reacția sa naturală, care îl ajută să se adapteze cu mama, după mult timp petrecut cu bunica. Prin urmare, există aceste abateri în comportament, capricii sau crize de isterie.
Părinții nu ar trebui să se supere pe copil și să se învinuiască. Ei trebuie să înțeleagă că comportamentul copilului este legat de etapa firească de dezvoltare. Faptul că copilul își permite mai multe emoții și reacții în prezența celor mai apropiați oameni – este o normă.
Mama ar trebui să accepte faptul că copilul ei se va purta urât o perioadă de timp. Pentru a se adapta mai bine acestor condiții, părintii ar trebui să profite de recomandările psihologilor.
