De ce și-a dat demisia premierul Moldovei și ce provocări are de înfruntat noul guvern? Vadim Pistrinciuc: „Este o rearanjare tactică în partidul de guvernământ”

Premierul Natalia Gavriliță și-a dat vineri demisia după un an și jumătate de activitate, iar în locul acesteia a fost numit Dorin Recean, consilier prezidențial și secretar al Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova.

​​Într-un interviu pentru presa din România, Vadim Pistrinciuc, director executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice, a explicat care sunt mizele schimbării guvernului de la Chișinău și care sunt provocările pentru viitorul executiv.

Prima întrebare ar fi dacă există vreo legătură între demisia de astăzi, când fostul premier a vorbit de faptul că țara „intră într-o nouă fază, în care prioritatea este securitatea” și anunțul făcut de Zelenski de ieri, referitor la planul Rusiei de a distruge Moldova?

Nu, nu cred că există o legătură particulară în acest sens, fiindcă amenințări cu distrugerea Moldovei auzim practic săptămânal, pe parcursul ultimului an.

Aș face o referință și la comunicatul de ieri al Serviciului nostru de Informații și Securitate, care a menționat clar că interacțiunea dintre diferite servicii partenere este constantă și că au mai fost astfel de informații. Noutatea acum este că informația a fost anunțată de președintele Zelenski.

about:blank

Ce vrea să spună totuși fostul premier că „Moldova intră într-o nouă fază în care prioritatea este Securitatea”? Plus că noul premier, Dorin Recean, este consilier prezidențial în domeniul apărării și securității naționale.

Sigur că prioritatea securității și necesitatea de a reclădi în totalitate acest segment este primordială pentru Republica Moldova, nu doar pentru Republica Moldova. Așa sunt timpurile, este un război crâncen și lucrurile trebuiesc prevăzute.

Și într-adevăr, domnul Recean are experiența necesară în acest sens, fiind secretar al Consiliului Suprem de Securitate, dar având și experiență de ministru de interne pentru o perioadă destul de îndelungată.

Dar ce trebuie schimbat în domeniul securității?

Eu nu sunt expert în securitate, dar cei care scriu, cei care cunosc domeniul cel mai bine, spun că toate trebuie refăcute pentru că s-au schimbat în totalitate natura și maniera acestor provocări de securitate.

Dacă vorbim despre Ministerul Apărării, inclusiv și ce spune domnul ministru, care are și educație euroatlantică, acesta spune clar că dotarea armatei naționale trebuie să fie mult mai complexă. Deci suntem foarte în urmă la acest capitol.

În ceea ce privește serviciile de informații și securitate și ele trebuie reorganizate, restructurate, cumva, și rearanjate în ecuația aceasta de interacțiune cu alte servicii din regiune.

Din nou, nu sunt expert în securitate, dar dacă mă întrebați pe mine, vă spun că totul, integral, ce înseamnă apărare, securitate internă, externă, poliție, trebuie rearanjat. Pericolele care sunt în fața noastră sunt în primul rând războiul, în al doilea rând lupta subversivă, diversivă, cu agenți, cu proxi, cu bani rusești.

Aceștia s-au activat, vedem săptămânal astfel de investigații. Și, evident, trebuie să convingem cetățenii că țara trebuie să cheltuie mai mult pentru securitate, fiindcă neutralitatea înscrisă la noi în Constituție nu oferă această securitate.

În opinia dumneavoastră, care sunt cauzele acestei demisii a guvernului?

Eu consider că este mai degrabă o mișcare tactică, politică a partidului de guvernământ. Guvernul Gavriliță a fost un guvern care a fost expus unei constelații de crize.

În mod evident s-a descurcat destul de bine, fiindcă miza Rusiei a fost să ne lase iarna asta și fără încălzire, fără energie și fără bani, să nu avem cu ce plăti. Deci cu mari lupte.

Foarte dificil, dar guvernul s-a isprăvit. Țara este stabilă, este pace, plățile sociale se fac nu doar că la timp, dar avem o cifră record de alocații bugetare pentru a compensa cheltuielile la resursele energetice.

Deci nu poți să zici că este o demisie din cauza unor insuccese. Invers, cred că Republica Moldova îi datorează stabilitatea și faptul că merge înainte în aceste timpuri destul de grele, cu un război chiar aici, acestui guvern.

Mai degrabă este o rearanjare tactică la partidul de guvernământ, cum spuneam, ceea ce înseamnă că se vor stabili anumite priorități. Vedem și din prima apariție publică a domnului Recean, care a spus foarte clar despre câteva priorități.

A vorbit despre ordine și disciplină, din ceea ce instituțiile noastre au nevoie foarte mult, atât în administrația publică centrală, cât și instituțiile ce țin de securitate, justiție și drept.

Apoi a vorbit despre economie. Într-adevăr, provocările economice pentru Republica Moldova sunt imense, fiindcă războiul a generat și un flux de capital și, în general, un pesimism economic în regiune, ceea ce impune abordări inovative pentru a atrage investiții, pentru a susține întreprinderile mici și mijlocii, care sunt majoritare la noi în țară.

Dacă spuneți că guvernul și-a făcut treaba, de ce, în opinia dumneavoastră, există o inflație de peste 30% în Republica Moldova și foarte mulți oameni în continuare sub pragul de sărăcie?

Principala cauză este aceea că noi am fost ținta directă a războiului energetic al Federației Ruse. Inflația are la origine în special creșterea de aproape șapte ori a costului la la gaze și la alte resurse energetice.

Și, în mod evident, miza adevărată a Federației Ruse a fost să destabilizeze și să răstoarne puterea și să provoace colapsul, să-i spunem așa, sistemelor de administrație din Republica Moldova. Acestea nu s-au realizat.

Din contra. Guvernul s-a descurcat cu un flux enorm de refugiați. Eram în prag de catastrofă umanitară, raportat la populație. La un moment dat au trecut peste 300.000 de refugiați, acum sunt undeva în jur de 100.000.

În ceea e privește criza energetică, Guvernul a venit cu un buget record pentru compensații de aproape 5 miliarde de lei, este o sumă, hai să-i spunem așa, fantastică, raportată la crizele precedente pe care le-am avut noi. Deci sunt elemente foarte importante.

În acest an am continuat și lucrările de infrastructură, chiar dacă dispoziția și presiunea constantă a războiului a existat. Aici a fost un an foarte bun pentru asimilarea bugetelor de infrastructură, în special construcția drumurilor. Pentru prima dată în istorie când Republica Moldova a reușit să achiziționeze resurse energetice pe piața liberă și nu doar de la Gazprom și, în mod evident, primirea statutului de țară candidată la UE.

Ce ar fi trebuit să facă România pentru Moldova în această perioadă și nu a făcut?

În ultima perioadă îmi este greu să critic cumva România, în atitudinea sa față de Republica Moldova, fiindcă practic toate solicitările în regim de criză au fost satisfăcute chiar înainte ca Republica Moldova să le ceară. România a fost alături de noi atunci când a rămas fără gaze anul acesta, România a fost alături de noi inclusiv în criza refugiaților, în criza pandemică.

Aș vrea un singur lucru ca ritmul acesta de interacțiune sistemică dintre toate instituțiile din Republica Moldova și România să meargă înainte și să avem cât mai puține bariere și hotare.

În ceea ce privește sondajele, cum arată acestea? Care sunt tendințele politice în Republica Moldova?

Sondajele arată, evident, o descreștere pe ultima perioadă destul de constantă a partidului de guvernământ, dar care rămâne în continuare principala forță politică din țară, pe primul loc, urmată de către Partidul Socialiștilor, un partid pro-rus, și Partidul Șor un partid oligarhic și care promovează tot politica Federației Ruse.

Cea mai mare problemă după mine, din ce arată sondajul, este situația destul de dificilă a partidelor pro-europene extraparlamentare în Republica Moldova. Noi tot timpul aveam partide extraparlamentare cu un scor destul de aproape de pragul de trecere în Parlament.

Care credeți că sunt cele mai grele provocări pentru noul guvern în perioada următoare?

Cea mai periculoasă este rezistența justiției și a organelor de justiție, a procuraturii, a corpului judecătoresc, față de reforme. Este o rezistență enormă și deseori foarte încurcată, să zicem așa. Deci, noi avem nevoie de o justiție proactivă, fiindcă de asta depinde și securitatea țării.

Nu în ultimul rând, evident că securitatea regională suntem preocupați de acest război, fiindcă el se răsfrânge foarte mult asupra noastră. Și a treia mare problemă și foarte periculoasă este criza resurselor umane.

Din păcate, sistemul administrației publice din Republica Moldova este acum într-un deficit enorm de resurse umane calificate, care să corespundă obiectivelor de integrare Europeană.