Atitudini

De neamul moldodonilor. Spălatul pe creieri la moldoveni

Moldovenismul are puţin de-a face cu patriotismul, chiar dacă asta e ultima tendinţă a „moldoveniştilor”. Pentru a vedea adevărata faţă a „moldoveniştilor” e destul să ne gândim la scopul lor şi totul e clar. Şi scopul e unul – dezlipirea noastră de România, falsificarea identităţii noastre naţionale prin „împrietenirea” şi alipirea faţă de slavi – în general, şi de ruşi – în particular.

Moldovenismul nu e un curent nou, din contră – a prins deja mucegai. Rădăcinile lui sunt înfipte în RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească), când se încerca inventarea „limbii moldoveneşti”. În fine, nu are rost să bat pasul pe loc şi să repovestesc ceea ce cu toţii ştim. Însă dacă cineva vrea să-şi reîmprospăteze memoria şi să cunoască detaliat procesul moldovenizării, poate începe chiar şi cu Wikipedia: „Două tendinţe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldoveneşti: crearea unei „limbi moldoveneşti" separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influenţa nefastă a culturii româneşti „burgheze", sau recunoaşterea unităţii de limbă şi etnie dintre moldoveni şi români, cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea şi sovietizarea întregii Românii”.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/RASS_Moldoveneasc%C4%83 ).

Istoria a făcut multe glume proaste pe seama noastră, moldovenizarea e una dintre ele. Mai grav e că gluma asta mai e luată în serios. Şi în glumă se bagă foarte mulţi bani, Chişinăul a fost împânzit de bannere cu publicitatea unui site ce promovează falsa istorie, o nouă „modă” a coborât pe stradă: şepci şi tricouri cu promovarea site-ului şi a moldovenismului. Pe site-ul „moldovenilor”, recunosc, e şi multă informaţie utilă, în special legată de turism – în rest, e plin de aberaţii de genul „De ce nu suntem români”… Cum trăim în plină criză, o întrebare logică, de bun-simţ, apare în capul meu: de unde dracu’ au ăştia bani? Şi de aici apare următoarea întrebare: de unde au bani pentru promovarea tâmpeniilor?

Ca moldovean, mă simt lezat şi jignit când văd că numele de moldovean e târât prin jeg şi minciuni. Adică dacă suntem născuţi în Moldova, trebuie să ne urâm identitatea românească? Şi aberaţiile pot naşte alte aberaţii: dacă sunt născut în Antoneşti, poate că nu-s nici moldovean, poate că-s doar antonean? Şi ca să continui inepţia: dacă stau pe strada Alexei Vakulovski, înseamnă că-s vakulovskian şi punctum? E confortabil pentru mine, nu? Doar că identitatea mea înseamnă tot prin ce mă pot identifica, nu doar unele elemente. Altfel mă pot trezi că Marcel, căţelul meu, să se dea drept Alexandru Vakulovski, doar şi el e moldovean şi stă pe aceeaşi stradă cu mine!

Ne-am trezit că stema lui Ştefan cel Mare e folosită fără greţuri de comunişti şi „moldovenişti” (care-s cam aceeaşi mâncare). Încă un pic şi vom crede că Ştefan cel Mare e precursorul comuniştilor-moldovenişti. Mă mir că tovarăşul Voronin nu i-a dat încă un carnet de partid. Oricum, ni se bagă agresiv în cap că “moldoveniştii” sunt “urmaşii urmaşilor” lui Ştefan.

Dar nu atât aberaţiile “moldoveniştilor” mă supără. Întotdeauna au existat şi vor exista oameni spălaţi pe creier, cu tendinţa de a-i spăla şi pe restul. Mai grav e că pe noi nu ne interesează identitatea noastră, că nu ne indignăm când simbolurile noastre naţionale sunt murdărite de interese. Politice, economice, xenofobe.

Dacă tot se opun identităţii noastre, ar fi corect să-şi vadă de treaba lor. Şi să-şi zică cum vor ei, dar nu moldoveni. Oricum, pe net circulă un nume bun pentru ei: “moldodonii”. Ar fi cazul să şi-l asume şi să facă ce vor cu el.

Dacă tot pomenim cronicarii (care se întorc în morminte când aud toate aberaţiile), l-aş parafraza pe Miron Costin: Nu este altă mai frumoasă şi de folos zăbavă în viaţa moldodonului decât spălatul pe creier.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.