Depresia națională

Până şi credinţa noastră este una ursuză şi supărată pe toată lumea. Nu dă, Doamne, să râzi, sau să cânţi în biserică – cum îţi permiţi să fii vesel în această lume tristă şi sortită pierzaniei? Şi nu e vorba doar de biserică, mutra tristă e peste tot – în spitale, în şcoli, în grădiniţe, universităţi, baruri, uzine, oficii ş.a.m.d. Zilele trecute citeam o ştire despre noii miniştri învestiţi în funcţie, ştirea ne prezenta şi pozele noilor miniştri. Viitorii guvernanţi aveau nişte feţe de parcă numai ce ascultaseră propria sentinţă cu moartea şi îi aştepta eşafodul.

Sunt de acord cu faptul că trăim într-o ţară cu multe probleme. Sărăcia, corupţia, bădărănismul şi discriminarea sunt în capul mesei la noi. Doar că – mutra tristă n-o să ne scape de corupţi şi n-o să ne scoată din sărăcie. Depresia n-o să reformeze poliţia şi nici n-o să creeze un sistem medical mai bun. La prima vedere pare că suntem trişti pentru că suntem săraci. Însă nu e vorba doar de săraci, mutrele acre persistă şi la conducerea ţării, şi la volanul maşinilor de lux, şi la mesele din restaurantele de elită. Până şi la beţie suntem trişti – în loc să ne bucurăm, plângem sau şi mai rău, căutăm să-i spargem capul cuiva. Depresia asta naţională a noastră e mai tristă decât în romanele lui Franz Kafka. Avem nişte feţe stigmatizate de tristeţe în două cu seriozitate. Unul din marii gânditori ai lumii ne recomanda cândva să zâmbim mai des, pentru că toate prostiile din lume se fac cu feţe serioase. Şi noi ne ţinem doar de prostii şi stupidităţi, de ce să nu le facem zâmbind atunci?

În general, ai impresia că e interzis să zâmbeşti în ţara asta? Până şi copiilor le interzicem să zâmbească – îi vrem serioşi, apatici şi tăcuţi. Despre maturi nici nu mai vorbesc – încearcă să mergi prin centrul oraşului cu gura până la urechi şi lumea va crede că eşti prost sau drogat. Eu zic să promovăm zâmbetul, e o terapie extraordinară care te ajută să rezişti multor porcării.

De la mutra acră cu care te-ai trezit dimineața pornește totul. Suntem ursuzi și încruntați de dimineaţă până seara. Suntem trişti când ne trezim, când ducem copilul la grădiniţă, când mergem la serviciu, când mâncăm, când revenim seara acasă şi includem televizorul… iar după ce ai privit ştirile devii şi mai trist. Mai dă-o dracului de tristeţe! Nu ajută la nimic. Probabil, nici zâmbetul nu ajută. Zâmbetul n-o să distrugă sărăcia, corupţia şi laşitatea din moldoveni, însă în interior te va face să te simţi mai bine. Şi în loc să-ţi duci zilele de azi pe mâine, o să începi să trăieşti. Pentru că altfel viaţa trece pe lângă tine, şi revii la rolul ciobănaşului victimizat de toată lumea.

P.S.
În unul din supermarketurile, în care fac cumpărături, toate casieriţele au feţele acre şi triste. Recent, am observat o fată nouă la casă. Zâmbea în permanenţă, iar la „mulţumesc” răspundea „cu dragoste”. Sper să le „îmbolnăvească” şi pe colegele ei cu patima zâmbetului, pentru că zâmbetul te ajută să mergi mai departe, iar tristeţea nu te ajută la nimic.