I-am spus omului cinstit că eu sunt ziarist, nu analist politic, respectiv, nu am răspunsuri la toate întrebările. I-am mai spus că și eu am multe întrebări, dubii, nedumeriri, cu mult mai multe decât răspunsuri.
I-am spus că, din punctul meu de vedere, înlăturarea de la putere a lui Voronin în 2009 și venirea în capul mesei a AIE nu a scos RM din criză. Ceea ce trăiește azi RM nu e o criză politică, ci una profund morală. „Noul val” de politicieni s-a dovedit a fi, în realitate, o grupare de șmecheri cinici, sfâșiată din interior de interese economice egoiste. Fiecare din ei vrea să rupă cât mai mult. Pentru ei RM nu e PATRIE, ci TERITORIU, unde se dă sângeroasa bătălie pentru reîmpărțirea „cașcavalului” și acumularea capitalului. În numele acestor obiective, ei sunt în stare nu doar să-și taie unul altuia beregatele, ci și să spânzure RM cu picioarele în sus de primul copac ce le iese în cale. Aceștia apar seară de seară, parfumați și bine hrăniți, „la sticlă” și fac ceea ce au făcut întotdeauna propagandiștii plătiți. Mint poporul cu televizorul…
„Și-atunci care-i soluția?”, m-a întrebat omul. „Nu știu”, i-am răspuns. Cititorul nostru s-a uitat lung la mine și a căzut pe gânduri. Să știi că nu-i totul pierdut, mi-am zis în sinea mea.
Dacă în RM mai sunt oameni care cad pe gânduri, nu e totul pierdut.
Fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014
