Locuieşte într-un sat din nordul Moldovei, are un soţ harnic, o gospodărie mare şi doi copii care fac liceu şi facultate în România. Dacă ai întâlni-o pe uliţele satului, nu s-ar deosebi cu nimic de celelalte femei. Şi nici faptul că este asistentă socială nu o face mai diferită de alte persoane… Evident că există, totuşi, un „dar” în această istorie.
După ce a participat la un şir de seminare despre copiii cu dizabilităţi, Angela a decis că vrea să „adopte”… un băiat cu dizabilităţi mintale. După lungi discuţii cu soţul, într-o familie dintr-un sat aflat la nordul Moldovei a venit Mihai… Din cei 27 de ani pe care îi are, 24 i-a petrecut în trei instituţii rezidenţiale de stat. Când a ajuns în casa noii sale familii, nu ştia cum arată un cartof, viţa de vie, cum se sparg nucile. Aici a reuşit să-şi scrie pentru prima dată numele, a învăţat să ajute la curăţenie, a fost la cumpărături, având libertatea să-şi aleagă singur hainele.
„Mama Angela” a lui Mihai nu apare pe coperta revistelor, nu are abonament la şedinţele de împachetări corporale şi nici blog unde să-şi etaleze ultimele haine cumpărate. Despre ea nu se fac talk-show-uri şi nici nu se scriu articole în ziare. Dar, pentru Angela, destinul unui om este important, iar schimbarea acestuia e primordială. De aceea, când va apărea, totuşi, o ştire despre ea, e foarte probabil că nu va urmări televizorul, altele fiindu-i grijile la ora de maximă audienţă…
Silvia Ursu
psihologie@timpul.md
Timpul Suplimentul Femeia
