În Muntenia, boşcă se numeşte şi un zemnic, pivniţă mică sau bordei de păstrat legumele (Scriban). Prin anumite asociaţii, boşcă a devenit o poreclă, care a trecut apoi în numele de familie Boşca, atestat în Ardeal, în Arhivele Olteniei. De la Boşca, cu sufixul augmentativ -an, s-a format numele de familie Boşcan, atestat în Vrancea. De la Boşcan a apărut numirea Boşcana, pârâu şi moşie, atestate în documentele basarabene. Într-un document de la 1572 se spune că Ioan Voievod dăruieşte lui Dumitru armăşelul şi fratelui său Andruşco şi Ştefan Uşurelul, Maxim şi Radul, pentru slujba credincioasă şi dreaptă, o bucată de loc din pustie la gura Boşcanei, unde se varsă în Ichel, până la gura Ichelului, cu loc de moară în Ichel, ca să-şi aşeze sat. Deci satul Boşcana a apărut la sfârşitul sec. al XVI-lea. De la Boşcana, cu suf. -eanu, care indică originea locală, a apărut numele de familie Boşcăneanu, cu sensul „cel de baştină din Boşcana”, „cel venit din satul Boşcana”. Numele Boşcăneanu este atestat la 1774, în ţin. Orhei-Lăpuşna, satul Zubreşti. Alte atestări nu se întâlnesc.
Azi, în republică, circulă numele Boşca, purtat de 130 de persoane, numele Boşcan, purtat de două persoane, cu numele Boşcăneanu sunt înscrise 127 de persoane şi cu forma incorectă Boşcaneanu – 60 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
