Prenumele Constantin s-a impus în antroponimia creştină prin influenţa pe care a avut-o împăratul, devenit sfânt, Constantin cel Mare, prin faptul că a unificat Imperiul Roman şi a declarat creştinismul religie de stat. În antroponimia românească prenumele este atestat din sec. al XIV-lea şi cu formele hipocoristice (prescurtate) Coste şi Costea. În documentele moldoveneşti, la 1399 este atestat Coste Tudora, nepot lui Petru Tudora. Între anii 1399 şi 1493 prenumele Coste este foarte frecvent atestat. La 1392, este atestat Costea Viteazul, martor în sfatul domnesc. În sec. XV-XVI prenumele Costea de asemenea este foarte frecvent atestat. De la prenumele Costea, prin adăugarea sufixului patronimic slav -in, s-a format numele Costin, care avea sensul iniţial „fiul lui Costea”. Derivate cu sufixul slav -in, care indică descendenţa, s-au format şi de la matronime (numele mamei). Când văduva transmitea fiului o moştenire, el îşi lua numele de la prenumele mamei cu suf. -in. Aşa s-a întâmplat cu dinastia Muşatinilor, numită după Muşata – Margareta, fiica lui Iaţco Vodă. Deci de la Muşata, cu suf. -in, s-a format numele Muşatin.
Atestările documentare foarte frecvente denotă faptul că numele Costin, apărut iniţial ca patronim, în sec. XV-XVI şi începutul sec. al XVII-lea a circulat şi ca prenume. De ex.: Costin, fiul lui Barbul Burcea şi fratele lui Andreica şi Petre, stăpân în Zârneşti (1494), Costin, fiul lui Iuga şi nepot lui Ştefan (1508), Costin, fiul lui Petrea şi nepotul lui Daşco (1588), Costin, nepotul lui Mantul şi strănepotul Magdei, vinde parte din Hlăpeşti pe Prut lui Hăbiac (1590), Costin, tatăl lui Petrea şi străbunicul Nastasiei din Todireşti (1622) etc., etc., precum şi: Costin Cernat (1445), Costin Nicoară (1575), Costin Tică (1614) etc. A circulat şi prenumele feminin Costina, atestat la 1573, 1581, 1600, 1617. La 1586 este atestat andronimul Costineasă, soţia lui Costin. Mulţi boieri cu prenumele Costin au avut funcţii de: slugă domnească, postelnic, paharnic, pârcălab etc.
Ca nume de familie Costin apare din sec. al XVII-lea, perioadă în care au trăit şi au activat două personalităţi proeminente, Miron Costin (1633-1691), cronicar, eminent cărturar, mare erudit, om de stat, mare vornic (1667-1669) şi mare logofăt (1667-1683) şi Nicolai Costin (1660-1672), fiul lui Miron Costin, tot cronicar, mare vornic şi caimacam (locţiitor al domnitorului, însărcinat cu administrarea Moldovei până la instalarea pe tron a noului domn). Într-un document basarabean de la 1701 se vorbeşte şi de Ioniţă Costin serdarul, fratele lui Nicolai Costin. În Recensământul Moldovei de la 1774 cu numele Costin sunt atestaţi: Grigori Costin şi Ion Costin în Zubreşti, Sava Costin şi Iacob Costin în Sămăşcani, Maftei Costin în Pecişte.
Într-un document de la 1732 este atestat Sandul Costin, răzeş de Suriceni. În subsolul acestui document Aurel V. Sava spune că Sandul Costin, de care pomeneşte documentul, e arătat ca tată al lui Ioniţă Costin, acesta la rândul său fiind tatăl remarcabilei personalităţi chişinăuiene de la începutul sec. al XIX-lea protopopul Stăvărachi Costin, străbun al lui Ioan Costin, primar al Chişinăului în anii 1933-1937. Despre personalitatea şi activitatea primarului Ion Costin aflăm din lucrarea dlui Iurie Colesnic Basarabia necunoscută, vol. VI, 2005. Născut la 1887 în Ghidighici, jud. Lăpuşna, Ion Costin a fost membru al Sfatului Ţării. După Unire a fost deputat şi senator la Lăpuşna, apoi primar al Chişinăului.
Un alt primar al municipiului Chişinău cu numele Costin (deşi n-a avut legături de rudenie cu Ion Costin) a fost Nicolae Costin, contemporanul nostru, unul din liderii mişcării de renaştere şi eliberare naţională din anii 1989-1995, care a făcut multe reforme progresiste în viaţa capitalei în anii 1990-1994.
Azi, în republică, cu numele Costin sunt înregistrate 2217 persoane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
