Despre haiduci a scris o carte membrul corespondent al Academiei de Ştiinţe din Moldova Demir Dragnev, carte intitulată „Гайдуки – народные мстители”, publicată în 1962. Domnia Sa scrie că haiducia era o mişcare antifeudală şi antiotomană, care s-a desfăşurat în Moldova, Ţara Românească, Bulgaria, Serbia, apoi şi în Ucraina, Rusia. Organizaţi în cete, haiducii luptau cu arma în mână împotriva asupritorilor. În Moldova, haiducii încep să acţioneze din sec. al XV-lea. Iniţial, izvoarele oficiale îi numesc „lotri” sau „tâlhari”. Termenul haiduc apare abia în sec. al XVII-lea.
Până la mijlocul sec. al XVI-lea, haiducia era în Moldova o mişcare ţărănească împotriva feudalilor locali. La răscrucea sec. XVI şi XVII capătă un caracter de eliberare naţională de sub jugul turcesc. Haiducii se bucurau de sprijinul maselor populare. În sec. al XVIII-lea multe cete de haiduci participă la războaiele ruso-turce, păstrând însă şi caracterul luptei antifeudale. În rândurile haiducilor erau mulţi ucraineni şi ruşi. În a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în urma destrămării feudalismului haiducia dispare.
Din această relatare a dlui membru corespondent Demir Dragnev am aflat că termenul haiduc a apărut în sec. al XVII-lea. Şi într-adevăr, atestarea documentară a numelui Haiducu apare numai în sec. al XVII-lea, în Ţara Românească – un Stan Haiducul, iar cercetătorii includ numele Haiducu în categoria numelor laice rar întâlnite. În documentele moldoveneşti şi în cele basarabene, numele Haiducu nu este atestat.
Pentru limba română, forma corectă, tradiţională, recomandabilă este Haiducu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
