Timpul Liber

Diferența dintre aghiasma mare și aghiasma mică. Cum se foloseşte și ce puteri are

Diferența dintre aghiasma mare și aghiasma mică
La români, acest termen denumeşte atât apa sfinţită, cât slujba sfinţirii, şi se cunosc două feluri de aghiasmă: aghiasma mare şi aghiasma mică.

Ce este aghiasma mică
În popor se mai numeşte „sfeştanie”-termen slavon-, cu înţelesul de luminare sau slujba luminării, deoarece la început prin acest cuvânt se înţelegea doar aghiasma mare săvârşită la Bobotează. Sărbătoarea mai poartă numele de „Ziua luminilor” sau „a luminării”, întrucât în această zi se botezau pe vremuri catehumenii.

Sfințirea mică a apei sau aghiasma mică nu este altceva decât o slujbă ce se desfăşoară de regulă în ziua întâi a fiecărei luni, în biserică, sau ori de câte ori credincioșii simt nevoia să o facă, în case, în special miercurea sau vinerea.

Pentru aghiasma mică din biserică, sunt alese zilele de 1 august (începutul postului Adormirii Maicii Domnului), 1 septembrie (începutul anului bisericesc) şi vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii).

Obiceiul de sfinţire a apei la fiecare început de lună nouă trebuie căutat în dorinţa bisericii de a înlocui, printr-un serviciu religios creştin, obiceiurile păgâneşti de la serbările lunilor noi, pe care le-au preluat şi creştinii. Deşi împotriva lor au luptat unii dintre Sfinţii Părinţi şi unele dintre sinoade.

Aşa cum cere Sfântul Sinod, atunci când preoţii merg să sfințească casele credincioşilor, ei trebuie să-i primească cu bucurie şi dragoste, cunoscând faptul că fețele bisericești aduc binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu asupra casei şi familiei lor.

Uneori, aghiasma mică este folosită la râuri şi fântâni (izvoare), în grădini, ţarine sau în orice loc curat şi cuviincios, la mutarea în casă nouă, tot la cererea credincioşilor, spune preot profesor dr. Ene Braniște în lucrarea „Liturgica specială”.

Ce este aghiasma mare
Sfințirea mare a apei, aghiasma mare, este slujba ce are loc la 5 ianuarie (în Ajunul Bobotezei) și la 6 ianuarie (de Bobotează), după sfânta Liturghie. Prin urmare, aghiasma mare este slujba săvârşită pentru sfinţirea apei de Bobotează, apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cântând troparul Botezului:

„In Iordan botezându-te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slava Ţie!”

Cum folosim aghiasma mare și ce puteri are
Se spune că aghiasma mare are puteri tămăduitoare. De aceea, rămâne nealterată timp îndelungat, la fel de proaspătă, de curată şi plăcută la gust. Din aghiasma mare, o parte este păstrată în biserică, într-un vas special numit aghiasmatar. Preoţii o întrebuințează la multe slujbe pe tot parcursul anului. Cu această apă sfinţită se stropesc persoanele şi lucrurile ce necesită exorcizare, curăţire sau sfinţire.

Creştinii trebuie să ia din aghiasma mare de la Bobotează, cum s-a spus mai sus, şi să o păstreze într-un vas curat, la loc de cinste. Vor gusta din ea pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post ori când sunt sărbători mari, după ce vin de la biserică, îndeosebi când nu se împărtăşesc.

Aghiasma mare se întrebuinţează la:
botezul copiilor;
rugăciunea pentru durere de cap;
rânduiala de curăţire a fântânii spurcate;
binecuvântarea începerii semănăturilor;
vasul cel spurcat;
ţarinile, viile şi grădinile bântuite de lăcuste şi gândaci;
sfinţirea crucii şi a troiţei, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor bisericeşti;
sfinţirea bisericii şi a antimiselor, a Sântului Mir şi a altor atribute.

Cum se foloseşte aghiasma mare
Din aghiasma mare se bea timp de opt zile, începând din ajunul Bobotezei, până pe 14-27 ianuarie. Apoi se poate lua numai după spovedanie. Oameni opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând aghiasmă mare şi apoi anaforă.

Bolnavii pot gusta din aghiasmă cu credinţă, apa având puterea dumnezeiască a Sfântului Duh. A făcut adesea multe minuni, însănătoşindu-i pe bolnavi, tămăduind răni adânci, apărând de rele, de necazuri şi de tot felul de primejdii. Toată natura participă la taina sfinţirii prin Epifania Domnului.

În caz de rămâne aghiasmă mare dintr-un an într-altul, cea veche se poate pune la flori sau în pământ curat. Dacă în timpul anului se termină aghiasma mare şi mai este mult până la Bobotează, peste cea rămasă se adaugă apă curată, scrie stiridinlume.ro.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.