(DOSARUL SMIRNOV) Arestarea separatistului la KIEV e „cea mai strălucită operaţiune din istoria MAI”. Hadârcă RECUNOAȘTE că l-a eliberat

17 decembrie: Întrebat spre finalul emisiunii (n.red. – In profunzime de la ProTv), de ce în 1991, în calitatea sa de prim vice președinte al Parlamentului, l-a eliberat pe Igor Smirnov din arest, Hadârcă a răspuns hotărât și fără echivoc: „Dacă nu-l eliberam pe Smirnov, trebuia să demisionez”.

Liderul autoproclamatei rmn era acuzat atunci de „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova” şi a fost prins la Kiev după „cea mai strălucită operaţiune din istoria Ministerului de Interne (MAI) al R. Moldova”. Smirnov a fost însă eliberat la puţin timp după ce a fost capturat, iar în 1994, acesta, împreună cu alţi adepţi ai săi, a fost amnistiat. Acum, la Procuratura Generală (PG) nu se ştie nimic despre un dosar penal intentat pe numele lui Igor Smirnov.

 
„Când l-am reţinut pe Igor Smirnov, el şi-a cerut iertare. Conştientiza faptul că este vinovat”, spune Chiril Panteleev, cel căruia i-a fost încredinţată, în august 1991, misiunea de a-l aresta pe Smirnov. Liderul autoproclamatei rmn era acuzat atunci de „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova” şi a fost prins la Kiev după „cea mai strălucită operaţiune din istoria Ministerului de Interne (MAI) al R. Moldova”. Smirnov a fost însă eliberat la puţin timp după ce a fost capturat, iar în 1994, acesta, împreună cu alţi adepţi ai săi, a fost amnistiat. Acum, la Procuratura Generală (PG) nu se ştie nimic despre un dosar penal intentat pe numele lui Igor Smirnov.

După evenimentele din august 1991 de la Moscova, soarta lui Smirnov, ales în noiembrie 1990 de către sovietul suprem al autoproclamatei rmn în funcţia de preşedinte al aşa-zisei republicii socialiste sovietice moldoveneşti nistrene, era hotărâtă de către Mircea Snegur, preşedintele R. Moldova, Ion Costaş, ministrul de Interne, şi Dumitru Postovan, procurorul general de atunci. “Împreună cu Snegur, insistam asupra arestării lui. Am obţinut cu greu mandatul de arest de la Dumitru Postovan”, îşi aminteşte Ion Costaş. Astfel, pe 27 august 1991, zi în care R. Moldova îşi proclama oficial independenţa, începea una dintre cele mai strălucite operaţiuni din istoria MAI, cea de reţinere a lui Igor Smirnov. Se ştia despre acesta că a fugit la Kiev, unde era păzit de Comitetul Securităţii de Stat al Ucrainei. Ministrul de Interne al Ucrainei refuza categoric toate cererile ministrului Costaş de a-l ajuta să-l aresteze pe Smirnov. Atunci a fost elaborat un plan „de răpire” a acestuia.

„Smirnov ne întreba ce-l aşteaptă”

Misiunea era strict secretă, ascunsă chiar şi de Ministerul Securităţii Naţionale al Moldovei. Realizarea acestei operaţiuni i-a fost încredinţată colonelului Chiril Panteleev.

„Eram subalternul ministrului Costaş. Îmi amintesc, la 27 august 1991, chiar de ziua mea de naştere, ministrul m-a invitat la el şi mi-a transmis mandatul de arest al lui Igor Smirnov. Atunci nu ştiam unde şi cum poate fi găsit, dar ştiam că trebuie să execut ordinul superiorilor. Smirnov a fost reţinut la Kiev, de un grup special. Ce reacţie poate să aibă un fricos? Clar că îşi cerea iertare. Spunea că mai mult nu va face ce a făcut. El atunci nu credea că ar putea fi eliberat. Ne întreba ce-l aşteaptă. Ne întreba în baza cărui articol din lege va fi judecat, ce prevede acel articol. El conştientiza că este vinovat. Era acuzat de „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova”. După reţinere, am „acoperit” grupul, ca să-l poată escorta, deoarece forţele care îi asigurau paza credeau că Smirnov s-ar afla în maşina mea – mă urmăreau pe mine… De altfel, ulterior, Kievul a intentat un dosar penal împotriva mea…”, îşi aminteşte Chiril Panteleev momente din timpul acelei operaţiuni.

Cea mai strălucită operaţiune din istoria MAI

Separatistul Smirnov a fost capturat de către luptătorul numărul unu al brigăzii de poliţie cu destinaţie specială, Alexandru Zelinski, şi de comisarul poliţiei din sectorul Botanica, Valeriu Apostol. Grupul l-a escortat pe prizonier la Chişinău pe traseul Viniţa–Iampol-Soroca. „Noaptea i–am comunicat preşedintelui Snegur că „marfa e pe loc”. L–am închis pe Smirnov în subsolul MAI”, îşi aminteşte Costaş, care susţine că i-a recomandat preşedintelui Mircea Snegur, procurorului general, Dumitru Postovan, şi preşedintelui Comisiei Parlamentare pentru lupta împotriva criminalităţii, Ion Berlinschi, să-l acuze pe Smirnov de intenţia unei lovituri de stat.

Valeriu Apostol, cel care a participat la operaţiunea de reţinere a lui Igor Smirnov, nu mai este astăzi printre noi. Alexandru Zelinski locuieşte acum în afara ţarii, unde activează în continuare în acelaşi domeniu.

„La scurt timp de la reţinerea sa, de la Moscova a venit o echipă numeroasă, în frunte cu Medvedev, preşedintele Comisiei Parlamentului rus pentru relaţiile interetnice, care au exercitat presiuni nebune asupra lui Mircea Snegur. După aceea, fără a mă informa măcar, Smirnov a fost eliberat, după ce a semnat un angajament prin care spunea că nu va părăsi locul de trai şi nu se va mai implica în politică. Dacă l–ar fi pus la dubală, ar fi fost o lecţie şi pentru alţii”, crede acum Ion Costaş.

„În timpul interogatoriului, Smirnov i-a turnat pe toţi cei cu care avusese contacte permanente la Moscova, Chişinău şi Tiraspol. Toate mărturiile acestuia au fost imprimate de procurori cu o cameră video. Filmările, însă, nu au fost vizionate vreodată, iar cea mai strălucită operaţiune din istoria MAI a fost dată uitării. Pe participanţii acesteia au încercat să-i captureze, din răzbunare, serviciile speciale ale Tiraspolului, poliţiştii noştri au fost ameninţaţi, iar familiile lor au fost supuse presiunilor”, mai spune Ion Costaş.

Cine l-a eliberat pe Smirnov?

Acesta afirmă că responsabili de eliberarea lui Smirnov se fac trei persoane: Mircea Snegur, Dumitru Postovan şi Ion Hadârcă, pe atunci prim-vicepreşedintele Parlamentului. „Snegur era preşedinte. Nu se făcea nimic fără ştirea sa. Postovan era procuror. Nu puteai elibera pe cineva fără acordul lui. Hadârcă a semnat un act prin care cerea schimbarea măsurii de arest al lui Smirnov, cu alte cuvinte, cerea eliberarea acestuia”.

„Eliberarea lui Smirnov, în opinia mea, a însemnat un atentat la securitatea acestui popor, comis de PG şi de alte instituţii oficiale de atunci. Cred că o posibilă condamnare a sa ar fi temperat intenţiile separatiştilor, care, după reţinerea lui Smirnov, manifestau deja destulă îngrijorare. Şi până în prezent, Smirnov, care a dezbinat ţara, continuă să fie criminal, iar acţiunile sale, pentru care a fost intentat acel dosar penal, în 1991, nu au termen de prescripţie. Dacă nu ar fi fost eliberat, cine ştie cum ar fi evoluat lucrurile… Posibil că şi războiul din 1992 ar fi fost evitat”, precizează Panteleev, cel care, în 1991, participa la capturararea lui Smirnov.

„Am salvat o ţară întreagă în prag de iarnă”

„Eliberarea lui Smirnov a fost o decizie colegială”, spune acum ex-preşedintele Mircea Snegur. „Alţii deja zic că nu a fost aşa. Din cauza arestării lui Smirnov, Republica era blocată. Era blocată calea ferată în toiul recoltării şi exportului mărfurilor agro-industriale. Din partea noastră, eşaloane încărcate cu produse nu puteau trece, din partea cealaltă, eşaloane cu materiale de construcţie, cu combustibil nu puteau ajunge aici. S-a făcut o încercare de redirecţionare a acestor eşaloane prin Ocniţa, dar nu s-a reuşit. Atunci, având în fiecare zi telefoane, miniştri şi mulţi alţii care cereau deblocarea situaţiei, ce puteam să facem, să provocăm un conflict? Aşa am luat hotărârea că o republică întreagă nu trebuie să sufere din cauza unui Smirnov şi l-am eliberat. E foarte simplu şi banal. Nu trebuie de căutat nicio politică. Deşi, recunosc, s-a organizat o acţiune strălucită de capturare a sa, find creată o astfel de situaţie, încât a trebuit să-l eliberăm. Nu mi-e frică şi nici jenă să recunosc acest lucru, pentru că am salvat o ţară întreagă în prag de iarnă”, mai spune primul preşedinte al R. Moldova.

Moşanu: „Ce spune Snegur sunt poveşti”

Afirmaţiile lui Mircea Snegur sunt însă combătute de către Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului R. Moldova din acea perioadă. „Ce spune Snegur sunt poveşti. Întotdeauna poţi recurge la poveşti, aşa cum face dl Snegur. Îngheţa ţara? Mai bine ar vorbi despre faptul că nu a avut curajul să ia decizii ferme. Ce s-a întâmplat după asta? Ne-am dezgheţat după ce i-am dat drumul? Sunt argumente de două parale”, crede Moşanu. „Eu n-am avut nicio atribuţie cu eliberarea lui Smirnov. Şeful statului nu m-a consultat. Nu a făcut asta deoarece ştia că eu nu voi accepta ca Smirnov să fie eliberat. El a chemat oamenii în care avea mai mare încredere, iar unul dintre ei e Ion Hadârcă, pentru că el a semnat documentul prin care Smirnov a fost eliberat”, zice Alexandru Moşanu.

Ion Hadârcă, actualul prim-vicepreşedinte al PL, ne-a spus că din cauza unor probleme personale, nu poate vorbi despre arestarea şi eliberarea lui Igor Smirnov din acea perioadă. Nici Valeriu Muravschi, prim-ministru de atunci al R. Moldova, nu a putut să se pronunţe, aflându-se acum peste hotare. Deşi ne-a promis că va reveni cu un sunet ulterior, pentru a discuta la acest subiect, acesta nu a mai telefonat şi nici nu a răspuns la apelurile redacţiei.

Eliberat la presiunea conducerii ţării

Dumitru Postovan, procuror general al R. Moldova în perioada 1990-1998, neagă acuzaţiile lui Ion Costaş, precum că el ar fi tărăgănat eliberarea mandatului de arest pe numele lui Smirnov, iar ulterior ar fi fost părtaş la eliberarea acestuia. „Costaş nu ţine cont de nişte lucruri. Smirnov era deputat în Sovietul Suprem şi, pentru eliberarea unui mandat de arest pe numele lui, era nevoie de acordul Prezidiului, fără de care, eliberarea mandatului ar fi reprezentat o încălcare de lege. Până nu am avut consimţământul ca el să fie arestat, nu am putut elibera mandatul de arest. Nu aveam dreptul. Cum am primit consimţământul, după-amiază, au şi fost eliberate mandate de arest pe numele lui Smirnov şi pe numele altor persoane din anturajul acestuia. Eu cu generalul ăsta (generalul Ion Costaş – n.r.) încă am să mă mai întâlnesc. El acolo (în cartea sa, „Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat”- n.r.) atâtea a trăsnit, că ferească Doamne… Dar ăsta este felul lui de a fi”, spune ex-procurorul general al R. Moldova.

Dumitru Postovan a mai spus că nu ştie de ce a fost eliberat Igor Smirnov. „Atunci mi-am înaintat demisia, pentru că în faţa mea se puneau nişte probleme de Doamne fereşte. Am zis că nu mai rezist şi mai bine mă duc. Când m-am întors, el deja fusese eliberat. Am vorbit atunci cu adjuncţii mei. Ei mi-au spus că asupra lor s-au făcut presiuni enorme din partea conducerii de atunci a R. Moldova, sub pretextul că fusese blocată calea ferată. Erau pierderi economice, pentru că nu circulau trenurile. Dar, din câte ştiu eu, atunci venise în Moldova o comisie de deputaţi din Duma de Stat a Rusiei, în frunte cu un oarecare Medvedev. El acolo a dus toate negocierele. Nu pot învinui acum pe nimeni. Cred că toţi cei care au negociat atunci ne doreau binele, dar dacă te uiţi dintr-o parte, vezi că s-au făcut nişte cedări interminabile”, precizează Postovan.

Smirnov — amnistiat

Cel mai longeviv procuror din istoria R. Moldova susţine că Igor Smirnov şi celelalte persoane pe numele cărora în acea perioadă fuseseră intentante dosare penale au fost amnistiaţi încă în anul 1994. „Toate dosarele de atunci, inclusiv cele legate de conflictul armat, sub pretextul că se dorea pace în ţară, au fost clasate, după ce persoanele implicate în ele au fost amnistiate. Este clar că dosarele se păstrează undeva, că sunt în arhivă, dar nu se mai poate reveni la ele. În cazul amnistiei, nu se mai poate reveni la dosar”, a explicat Postovan.

„Până în 1994, erau încercări de a reveni la acele dosare. Atunci era un om special care răspundea de Transnistria. La negocieri internaţionale, ni se spunea, însă, să nu mizăm pe aspectul penal al problemei, pentru că e mai mult o problemă politică. După 1994, adică după amnistie, sub aspect penal, nu s-a mai putut reveni la acele dosare”, îşi aminteşte Postovan.

„Aşa a fost situaţia atunci. Nu trebuie azi cineva să fie erou, iar cineva duşman. Toţi am făcut câte ceva. Unde s-a făcut un lucru bun, trebuie să spunem că am participat cu toţii. La fel şi cu lucrurile mai puţin bune, toţi trebuie să ne asumăm responsabilitatea, şi să nu acuzăm pe unul sau pe altul. Acum e uşor să priveşti în urmă şi să spui pătărănii”, menţionează Postovan.

Mircea Snegur nu îşi aminteşte exact dacă prin decret prezidenţial sau prin decizie de Parlament a fost amnistiat Igor Smirnov. „Dacă spune dl procuror (Dumitru Postovan, ex-procuror general al R. Moldova – n.r. ), înseamnă că aşa a fost. Eu nu-mi amintesc exact, dar probabil că aşa a fost. Trecuse mai mult timp de la evenimentele din 1991. Puteam să-i amnistiez şi eu, dar şi Parlamentul, pentru că amnistia se face pe două căi”, a precizat ex-preşedintele Snegur.

Cum ar fi fost Transnistria fără Smirnov?

„Totul ar fi evoluat altfel dacă Igor Smirnov ar fi fost deferit justiţiei R. Moldova şi dacă ar fi fost condamnat în conformitate cu legislaţia pentru uzurparea puterii în stat, ceea ce constituie cea mai gravă crimă, potrivit articolului 2 al Constituţiei R. Moldova. Arestarea lui Smirnov şi eliberarea sa ulterioară a demonstrat lipsa de consecvenţă şi principialitate în cadrul conducerii de atunci a R. Moldova. În lipsa acestor parametri, conflictul din raioanele de est ale R. Moldova nu are soluţii. Nu sunt un procuror pentru a spune cine este vinovat de eliberarea de atunci a lui Smirnov, dar să nu uităm că, în acei ani, erau timpuri tulburi, cu URSS pe cale de dispariţie şi cu R. Moldova, care exista mai mult la nivel declarativ”, afirmă Oazu Nantoi, expert în problema transnistreană.

“Eliberarea lui Igor Smirnov a reprezentat un început. Începând cu acest act, s-a înţeles că, în R. Moldova, legea poate fi ocolită şi că, uneori, ea chiar poate fi ignorată. Pe de altă parte, eliberarea lui Igor Smirnov a fost efectuată fără respectarea legislaţiei în vigoare. Nu a existat o şedinţă de judecată, un proces sau o hotărâre judecătorească, care să dispună eliberarea lui. Or, reţinerea lui a fost legală, printr-un mandat special, cerută şi executată de organele abilitate. Smirnov nu trebuia eliberat fără o decizie judecătorească. Putem afirma acum că persoanele care l-au eliberat atunci pe Smirnov, ar fi trebuit trase la răspundere. Evident, alta ar fi fost situaţia acum dacă Smirnov nu era eliberat atunci”, susţine Ion Manole, preşedintele Asociaţiei „Promo-Lex”. Vinovaţi de eliberarea lui se fac, în primul rând, cei care au dat ordinul şi cei care l-au executat, pentru că ei, ştiind că este un ordin ilegal, trebuiau să-şi dea demisia şi să facă public faptul că sunt presaţi de Rusia sau de altcineva. Dl Snegur poate spune orice, dar, din punctul meu de vedere, s-a încălcat legea”, conchide Ion Manole.

Am încercat să constatăm dacă la PG există sau nu vreun dosar intentat pe numele lui Igor Smirnov. Am insistat să stabilim ce statut are acum dosarul intentat pe numele său în 1991. La PG, însă, nimeni nu cunoaşte nimic.

Sursa: ZDG.MD
Autor: Victor Moșneag