Evenimentele care s-au produs după această dată m-au determinat să revin la problemă.
Astăzi avem în parlament o majoritate parlamentară formată cu concursul doar a șapte deputați liberali („grupul lui Ion Hadârcă”), care s-au desprins de PL, scindând acest partid în două tabere. Fracturarea PL-ului aprofundează dezastrul în care a ajuns Dreapta politică de la noi care nu are nici doctrină, nici ideologie, nici lideri de rang național. (Să notăm că ruptura din PL nu s-a produs în urma unui …conflict doctrinar, ci din cauza unei chestiuni mai pragmatice – participarea sau neparticiparea partidului în noua coaliție de guvernământ). Putem parafraza replica lui Cațavencu despre industria română: „Dreapta moldovenească e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”. Ceea ce a mai rămas din Dreapta moldovenească sângerează ca imagine, are probleme nu numai de credibilitate și popularitate, dar și de integritate și de competenţă. În viitoarele alegeri dreapta ar putea să nu atingă nici tradiționalele 7-10 procente.
Ajungem astfel la eterna întrebare: ce-i de făcut? Ce este și cum trebuie să fie Dreapta moldovenească într-o țară fără tradiții statale, cu o societate bolnavă de totalitarism și stângism și cu un electorat care nu votează doctrine și ideologii, ci „lideri carismatici” care se cred locomotive? Nimeni nu-și pune însă asemenea întrebări, fiindcă la noi, în politică, nu se discută despre idei, ci despre oameni („trădători”, „colaboraționiști”, „farisei” ș.a.). Cam în acești termeni se „discută” între cele două tabele ale PL, precum și între PL și PNL.
Partidele noastre de dreapta au ajuns la poarta cimitirului politic. Readucerea lor la viață mai e posibilă. E nevoie urgentă deci ca aceste partide să se așeze la o masă de discuții și să se lămurească, în sfârșit, care e doctrina dreptei moldovenești și ce înseamnă un partid de dreapta în condițiile R. Moldova? A fi pentru recunoașterea identității românești a moldovenilor, adică a te considera român sau/și a fi unionist încă nu înseamnă să fii de dreapta. (Apropo, mai toți unioniștii noștri sunt oameni săraci și cu vederi de stânga…).
Dreapta politică moldovenească poate fi unificată numai în baza unor principii doctrinare clare și realiste, înțelese și acceptate de un electorat cu profunde nostalgii de stânga și paternaliste. Iată de ce, repet, e nevoie de o discuție amplă la care să participe politicieni, filozofi, istorici, sociologi, jurnaliști, de o discuție sinceră unde să se dezbată idei, dar nu dinți. Publicația TIMPUL se oferă să găzduiască o asemenea dezbatere publică.
