Lupta continuă pentru primărie ne ajută să dormim noaptea cât de cât liniștiți. Cu atât mai mult, cu cât am văzut limpede că Dodon coboară cu o viteză halucinantă (mai ceva decât Luceafărul lui Eminescu) din preferințele alegătorilor.
Ca să fiu cât mai clară, trebuie să vă reamintesc că la alegerile din 13 noiembrie, 2016, Igor Dodon, candidat al socialiștilor, pe atunci a adunat în Chișinău peste 200.000 de mii de voturi. Considerabil mai puțin decât contracandidata Maia Sandu, dar mult mai mult decât rezultatul obținut la referendumul din 19 noiembrie, organizat pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă. Pe 19 noiembrie în Chișinău au votat pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă puțin peste 90.000. Adică nici jumătate din susținătorii socialiștilor de la prezidențiale.
Sincer, nu îmi amintesc un alt caz în care un politician să își piardă doar într-un an peste jumătate din susținători. Dar după activitatea prezidenției, nu putem să ne mirăm de rezultat. Este unul previzibil. Mai mult, mă gândesc acum că am avut noroc de alegerea lui Igor Dodon ca președinte. Dacă rămânea în opoziție, alături de partid, exista riscul ca la parlamentare să câștige zdrobitor. Acum acest lucru nu mai e posibil, epoca lor s-a terminat. Oamenii au înțeles că toate promisiunile au fost vorbe goale.
Din păcate, nici Dorin Chirtoacă nu a câștigat nimic. El rămâne în continuare suspendat, iar cârmele primăriei vedeți bine cine le trage.
Însă e o bucurie să știm că orașul nostru, care reprezintă peste o treime din populația țării, nu va deveni nicicând socialist. Dacă socialiștii pierd o treime la următoarele alegeri, dar mai ales pierd cel mai important oraș al țării, ne putem păstra pe mai departe speranța de mai bine.
Eșecul previzibil al socialiștilor ne-a dat o satisfacție, deși cam scumpă. De unde se vede că au fost mereu rupți de realitate. Trăiesc liniștiți în visele lor postsovietice fără nici o treabă cu ceea ce se întâmplă de fapt. Fiindcă ei, dacă ar fi bănuit vreun moment că nu vor scoate din casă nici măcar 20 de procente de alegători, cred că ar fi ales să își (ne!) cheltuiască banii mai cu cap.
În fine, nu o să plângem noi după banii lor, poate doar după ai noștri. Dar încă nu. Încă suntem euforici să constatăm că socialiștilor li s-a întâmplat ca în proverbe: cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Socialiștii au primit cea mai serioasă palmă de la înființarea partidului lor. Și nu oricum, nu cu sila, ci și-au cerut-o și și-au căutat-o.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
