Acolo e chipul secolului în care trăim, de la lucruri frumoase la atrocități, de la noutăți despre vecini la știri despre Statul Islamic. Tinerii de azi se trezesc, își beau cafeaua și se uită pe rețeaua de socializare să vadă ce mai e nou în lume. Jurnalismul de proastă calitate e înfloritor; titluri de doi lei care să te facă să deschizi știrea, să aduci vizualizări respectivului site de „știri": „După ce citești asta, nu vei mai privi bananele ca înainte", „Incredibil: cum arată acum fetița din 1001 de nopți", „Senzațional: această fată a vrut să fie frumoasă, iată ce a ieșit" şi aşa mai departe.
Pe lângă aceste tertipuri de doi lei, vezi pe Facebook fotografii cu pisicuțe, cățeluși, fete frumoase (de obicei mult mai frumoase în poze decât în realitate), cafeluțe, pomi, păsări, filme sau băieți. Apoi vezi articole culturale de calitate, știri bune de ultimă oră, revoluții, proteste, tineri uciși de musulmani, soldații ucraineni târâți și bătuți de separatiști, politicienii noștri dând-o în bară cu brio.
Toate aceste imagini și știri se intercalează, se suprapun, merg demențial una peste alta. După o femeie în bustul gol îți apare o icoană sau o tânără împușcată în Egipt. După o fotografie a unui prieten vezi imagini de la nu știu care cutremur de pământ. Tot amalgamul ăsta mi se pare imaginea reală a lumii în care trăim. În care cine are de mâncat – mănâncă, cine are de murit – moare.
Nu știu dacă în lume a fost mereu atâta război sau dacă doar acum avem acces la informație. Dar cu siguranță lumea în care trăim e plină de egoism și teroare. Fiecare e axat pe propria curte. Ucrainenii mor pe capete. Când tot internetul explodase în susținerea sau combaterea celor de Charlie Hebdo, în Siria o fetiță de 10 ani a detonat o bombă atașată de corpul ei. Cu o lună înainte în Pakistan au fost uciși peste 120 de copii într-o școală, știre care a durat cinci minute în toată lumea. Cumva toate astea se stratifică diferit. Aparenta compasiune se împarte pe spații subiective. Imaginile cu jurnaliștii japonezi reținuți de Statul Islamic au făcut înconjurul lumii, în timp ce filmarea cu soldații ucraineni reținuți de separatiști a circulat mai mult printre cei din fosta URSS.
În tot acest tablou înfricoșător al unei lumi care își spune civilizată/democrată, al unor oameni preocupați de decolteurile vedetelor, al unor falși artiști care împânzesc internetul cu marile lor „opere", rămânem conectați la situația politică de la noi. Lupu, cu gestul lui de filme +18, Filat dat pe brazdă și descoperit în toate falsele promisiuni făcute țării, Chirtoacă vinovat de tot ce mișcă, Voronin mereu învingător – peste jertfele acelor tineri din 2009, Plahotniuc domnind din umbră peste toată mocirla politicii moldovenești, înțelegerile trădate cu Europa.
Dacă vi se pare când curățați via sau semănați grâul că mai există ceva bun și curat în jur, că mai interesează pe cineva să ajute Ucraina, că mai există ceva luminos în lumea asta (nu mă refer la cealaltă) – rugați-i pe copiii voștri să vă lase zece minute pe contul lor de Facebook ca să vedeți minunatul chip al secolului 21.
