Duşmanul nr. 1 al prosperităţii R. Moldova – homosexualul

Ca să devină european, un moldovean trebuie să devină homosexual. Anume această părere a fost acceptată de o bună parte a societăţii în dezbaterile pro şi contra legii antidiscriminare. Uite că legea a fost votată şi, în pofida blestemelor spasmodice ale unei părţi din popime şi urletelor animalice ale politicienilor de stânga, nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun. Străzile nu au fost inundate brusc de homosexuali în chiloţei roz, iar familiile nu s-au destrămat peste noapte.

Probabil nu există cetăţean în ţara asta care nu şi-a creat o poziţie faţă de legea egalităţii sau legea antidiscriminare. Până mai ieri, o mare parte a societăţii avea alte probleme, de ordin economic, social şi – de ce nu? – identitar, însă acestea au dispărut peste noapte, fiind înlocuite cu marele duşman al statalităţii şi integrităţii morale – Europa şi homosexualii. Europa, pentru că ne impune legea antidiscriminare, şi homosexualii, pentru că pun în pericol existenţa familiei ca nucleu de bază al unei societăţi sănătoase. De parcă existenţa familiilor autohtone nu a fost pusă deja în pericol de exodul în masă al părinţilor apţi de muncă. Foarte multă lume s-a poziţionat pro şi contra legii în cauză, fără să citească nici măcar un alineat din aceasta. Moldoveanul ştie una, dacă legea va fi aprobată, Moldova se va umple peste noapte de gay, iar familiile şi bisericile îşi vor întrerupe existenţa, fiind înlocuite cu cluburi pentru orgii şi altare dedicate zeilor păgâni. O parte din feţele bisericeşti în genere preziceau coborârea Antihristului pe pământ şi moartea tuturor politicienilor care vor vota pentru. În final, legea s-a votat şi niciun politician nu a decedat fiind lovit de mânia lui Dumnezeu. Poate a venit momentul să analizăm această lege, dacă tot a fost votată şi pământul nu s-a zguduit din temelii? Poate a venit momentul să vedem ce ne va oferi această lege şi să nu mai scuipăm cu venin la stânga şi la dreapta?
Personal mă declar pro legea antidiscriminare. Pentru că deseori mă simt discriminat aici, în ţara mea. Oare nu sunt discriminat atunci când sunt numit fascist doar din cauză că sunt român? Oare, după aprobarea acestei legi, aş putea să-l dau în judecată pe Dodon, pentru că-mi discriminează istoria? Sau pe Formuzal, pentru că-mi discriminează limba? Sau, poate, întreg PCRM-ul, pentru că îmi discriminează drapelul? Dacă această lege vine să lupte cu cei 200 de ani de discriminare imperială, atunci sunt cu ambele mâini pentru ea. Dacă vine să lupte cu bărbaţii care-şi bat soţiile şi funcţionarii publici care nu cunosc o boabă în limba de stat, atunci sunt iarăşi pro. Însă am impresia că nu este aşa şi noua lege va fi doar o epistolă birocratică ascunsă în seifurile Parlamentului. Unicii care nu vor fi cu siguranţă discriminaţi vor fi, totuşi, homosexualii, pentru că nu vor risca niciodată să iasă în public ţinându-se de mână într-o ţară în care popimea ar putea să te omoare cu pietre doar pentru că porţi un cercel în ureche sau o stea a lui David la gât.