Și să luăm foarte în serios aceste lucruri. Pentru că există atât de multe informații false, de îți vine să te duci pe lume.
Să luăm, spre exemplu, presa culturală. Știți cât de multe reviste și portaluri online se declară în România și Moldova ca fiind ale scriitorilor români, ale scriitorilor români din Basarabia, ale scriitorilor români din diasporă?
Dacă iei și frunzărești un pic ce înseamnă să fii scriitor român sau de unde ar trebui să vină recunoașterea acestui statut, te pierzi cu firea. Istoricii – la fel. Teologii – asemenea. Fiecare om care a trecut printr-o școală ca gâsca prin apă se tapează cu o diplomă sau un premiu ca să se declare ceea ce își dorește.
Fiecare concurs, care se adresează unei țări, primește automat titlul de concurs național. În concluzie, dacă iei premiul tânărului silvicultor la concursul național de eseuri despre foioase, organizat în Cuca Măcăii de Ion Frunzaru, gazetarul nepublicat al satului, te poți declara, cu inima împăcată, pădurar al Țării Românești sau al Principatului Moldovei.
Cu totul deplasat e când un astfel de proiect online, pompos intitulat al elitei basarabene sau al celei române, e realizat de patru-cinci oameni despre care nu a auzit nimeni. Și aceste site-uri se apucă de tocat și în artă, și în politică, și în literatură, și în istorie, trăgând în mocirlă numele celor cu care se acoperă: de la Decebal și Ștefan cel Mare la Mihai Eminescu, Arsenie Boca sau Iustin Pârvu.
Cine sunt acești oameni și cu ce drept vorbesc în numele celor pe care nu îi cunosc, nu îi prețuiesc? Să deschidem bine ochii la sursele noastre de informare, fiindcă eu nu mi-aș permite vreodată să mă acopăr cu numele scriitorilor basarabeni sau bănățeni, ci îmi asum toate cele spuse. Și tot ceea ce spun mă reprezintă pe mine, nu pe Ștefan cel Mare. În felul acesta, omul e liber să mă creadă sau nu.
În rest, câtă vreme nu e vorba clară de apartenența la o lucrare, fie o editură, un club de lectură, o uniune de creație, feriți-vă să luați de bună informația de pe internet. Fiindcă la noi, în R. Moldova, cei de la „Contrafort” sunt contrafortiștii și vorbesc în numele lor. Uniunea Scriitorilor are „Revista literară”, noi, cei mai tineri (și uneori mai rebeli) avem cenaclul Republica sau Atelierul Vlad Ioviță.
Sigur, nu sunt singurele grupări legitime. Am dat doar câteva exemple. Dar toți cei, care pretind că reprezintă un întreg, se feresc, de fapt, să își asume propriile lor opinii sau pe cele ale grupului din care se revendică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
