Absolvă Facultatea de Litere a Universităţii din Chişinău (1986) şi urmează doctoratul la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1989). Membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova (1990) şi România (1998). Membru fon¬da¬tor al ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profe¬sionişti din România). Membru al PEN Clubului. Redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra” (Târgu-Mureş); redactor-şef al Editurii „Cartier”.
Emilian Galaicu-Păun este un scriitor prolific, care semnează versuri, eseuri, proză şi efectuează mai multe traduceri. „Clasică în frazarea zvâcnetului instantaneu al discursului interior, lirica lui Em. Galaicu-Păun răzbună umilinţa seculară a basarabeanului de a nu-şi fi exprimat – artistic – decât cu o jumătate de gură destinul istoric şi percepţia metafizică a Fiinţei”, specifica, într-un eseu, Nicolae Leahu.
Menţionăm câteva din cărţile semnate de Galaicu-Păun. Poezie: Lumina proprie (1986); Abece-Dor, Levitaţii deasupra hăului (1991); Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994); Yin Time (1999), tradusă în limba germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, Stuttgart (2007); Gestuar (2002); Yin Time (2004); Arme grăitoare (2009). Proză: Gesturi sau Trilogia nimicului (1996); Ţesut viu. 10 x 10 (2011) ş.a. Este laureat al mai multor premii literare din R. Moldova şi România.
În curând, la Editura „Cartier” urmează să apară traducerea din Michel Pastoureau – „Negru. Istoria unei culori”. „Este a patra carte pe care o traduc din franceză pentru aceeaşi editură de acelaşi autor. Pastoureau este „papa” istoricilor medievişti francezi. E autorul meu preferat. Din tot ce am tradus în ultimii ani (peste cinci mii de pagini din franceză), textele lui Pastoureau sunt de departe cele mai înţelepte”, ne spune Emilian Galaicu-Păun.
La Radio „Europa Liberă”, el prezintă rubrica „Carte la pachet”. Citeşte săptămânal câte două-trei cărţi, din care alege una pentru a o prezenta în fiecare seară de luni. Acum munceşte la ediţia a II-a a romanului Ţesut viu. 10 x 10. „Lucrez la nişte poeme. Încerc să ajung la o altă formulă poetică, alta decât ceea ce am între volumele Abece-Dor (1989) şi Arme grăitoare (2009). Vreau să scriu o cu totul altă poezie, care, deocamdată, se află în incubator”, ne mărturiseşte invitatul nostru.
La „Cartier”, pe lângă cărţile pe care le îngrijeşte, mai face lunar seri de poezie şi lansări de carte la Librăria din Centru. „Întrebat cum se simte în mediul literar de astăzi, Emilian ne-a răspuns următoarele: „În acest mediu, care este cum este, există personalităţi marcante cu care schimb idei, pun la cale tot felul de proiecte, întreţin viu spiritul critic. Acestea sunt Mircea V. Ciobanu, Eugen Lungu, Nicolae Leahu, Maria Şleahtiţchi, Lucia Ţurcanu ş.a. De fapt, ceea ce mă reprezintă sunt cărţile pe care le-am tradus şi pe care le scriu…”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
