Familia Muir, o „mini-Europă” într-un Chişinău ce se vrea european

În ajunul Zilei Europei, şi nu doar atunci, poţi întâlni mulţi europeni la Chişinău. Însă mai rar găseşti o familie ce are la activ atâtea ţări în care membrii acesteia au copilărit, trăit şi muncit, şi care răspunde mereu şi fără teamă provocării de a cunoaşte diversitatea culturală, tradiţiile şi limbile ţărilor unde se aşază cu traiul.

Claudia Muir s-a născut în Germania, dar a copilărit în Turcia, unde munceau părinţii ei. Douglas Muir este irlandez după mamă, dar a crescut în New York. S-au văzut pentru prima dată în Bali, Indonezia, după o perioadă de comunicare virtuală, „despre cărţi”, iar de-a lungul căsniciei, pe durate de doi sau trei ani, au trăit în Serbia, Armenia, România, Germania şi acum au ajuns în… Moldova.

Douglas e jurist de profesie şi activează la reprezentanţa unei companii americane în Moldova. Claudia e translatoare, dar, de când s-a stabilit la Chişinău, a devenit învăţătoarea propriilor copii şi, totodată, o descoperitoare a capitalei ţării noastre.

„Faptul că am ajuns în Moldova este ca o karma pentru noi, ne spune Claudia. Soţului meu i s-a propus acum doi să vină la Chişinău, dar el a refuzat. În 2011, i s-a făcut din nou aceeaşi propunere şi atunci noi am acceptat fără nicio ezitare”. Douglas îşi aminteşte că, la început, copiii erau un pic „terifiaţi” de ideea de a locui în afara Uniunii Europene. „Nu vom trăi în UE?, ne întrebau ei la vamă, când traversam frontiera. Dar Moldova s-a dovedit a fi mult mai puţin „terifiantă”, chiar dacă nu este membră a UE”, ne spune Douglas. „Dimpotrivă, îl susţine Claudia, comparativ cu Armenia, unde am locuit timp de câţiva ani, aici e mult mai bine – sunt multe parcuri, e verde şi flori peste tot, iar oamenii, chiar dacă la început par foarte serioşi şi gravi, devin prietenoşi, zâmbesc şi te ajută când apelezi la ei”.

„În Moldova ne simţim ca acasă”

Soţii Muir nu-şi ascund „dragostea” faţă de Uniunea Europeană şi recunosc că pentru ei este foarte important să poată călători în orice ţară, liber, fără graniţe şi cu aceeaşi bancnotă europeană în buzunar. „Din fericire, în Moldova se simte din plin „aerul european” – după modul în care merg oamenii pe stradă, stau în cafenele… De fapt, o cunoştinţă de aici ne zicea că vara, pe terase, moldovenii sunt europeni, iar iarna – ruşi, pentru că stau mai mult prin casă… Am fost uimită să văd atâtea drapele ale ţărilor europene în stradă. Chiar dacă poate fi din cauza campaniei electorale, asta mă face să mă simt mai bine, ca într-o ţară europeană”, afirmă surâzând Claudia. Întrebaţi care, din punctul lor de vedere, sunt şansele noastre de a ne integra în UE şi cât de europeni suntem, soţii Muir au răspuns simultan că moldovenii sunt cu mult mai europeni decât armenii sau sârbii, bunăoară. „Se pare însă că integrarea RM în UE va fi dificilă, şi asta nu din cauza a ceea ce face sau nu face Moldova, ci din cauza problemelor de astăzi ale Europei”, spune Claudia.

„Eu sunt convins că, într-o zi, Moldova va fi în UE. Poate nu atât de repede, dar haideţi să ne amintim de integrarea României. Am trăit trei ani în România, înainte ca ea să adere la UE şi ştiu că acolo erau nişte condiţii teribile – drumuri proaste, corupţie. Şi totuşi, a reuşit. Cred că va reuşi şi Moldova”, adaugă optimist Douglas.

Probleme „Made in Moldova”

Deşi se simt în Moldova ca acasă, familia Muir recunoaşte că, în cele două luni de când se află aici, au existat şi dificultăţi, şi nedumeriri în ceea ce priveşte societatea moldovenească. „Drumurile nu sunt bune, însă traficul nu e atât de rău precum mi l-am imaginat, mai ales că străzile sunt destul de largi”, spune Claudia. „Birocraţia aici e destul de accentuată, iar politica mi se pare foarte complicată. Un alt aspect de neînţeles e faptul că unii ruşi înţeleg perfect româna, dar nu o vorbesc niciodată. În schimb, am întâlnit moldoveni, care citesc şi scriu perfect rusa… Dar se pare că toţi se înţeleg foarte bine”, adaugă Douglas. Claudia, care e şoferiţa familiei, are câteva nedumeriri şi referitor la poliţiştii noştri: „Pe străzile oraşului am observat foarte mulţi poliţişti, care par foarte stricţi, duri şi chiar neprietenoşi”. „Într-adevăr, se simte un nivel de securitate la cote maxime, continuă Douglas. Moldovenii par îngrijoraţi de propria securitate – chiar dacă au sistem de alarmă, ei ţin neapărat să aibă şi un câine. Am trăit în New York, acolo unde poţi să te aştepţi la orice, însă aici mă simt în siguranţă şi merg pe străzi fără nicio problemă…”.

„Aici, e foarte neobişnuit să ai patru copii…”

Şi atunci când încercau să găsească o casă pentru ei şi cei patru copii ai lor, soţii Muir au întâmpinat greutăţi. „Să găseşti o casă cu dormitoare pentru patru copii e destul de greu, chiar dacă ai bani suficienţi. În America, nu e ceva neobişnuit să ai patru copii, în Germania e neobişnuit, însă în Moldova este foarte neobişnuit…”, glumesc soţii Muir. Din fericire, spun ei, au reuşit să găsească o casă bună, cu trei dormitoare, cu o grădină, iar vecinii sunt de treabă. O altă problemă cu care s-au confruntat a fost şcoala, unde taxa de şcolarizare ajungea la o sumă imposibilă chiar şi pentru o familie ca a lor. Cu toate acestea, copiii nu rămân neşcolarizaţi – Claudia le este învăţătoare „de-a adevăratelea”, cu teste, note şi teme pentru acasă.

David, în mica cameră de şcoală de la mansarda casei

 „Avem o sală de clasă amenajată la mansardă. Este un pic neobişnuit, dar e ca o provocare pentru mine. În majoritatea ţărilor din Europa, cu excepţia Germaniei, e permisă o astfel de metodă de instruire. Sigur, trebuie să înregistrezi orice detaliu, trebuie să le dai teste, eu am un curriculum pe care îl urmez cu stricteţe”, ne povesteşte entuziasmată Claudia despre „noua” profesie. Astfel, până ce vor afla câţi ani vor trebui să stea în Moldova, Claudia le va preda copiilor săi matematica, germana, engleza, chimia şi biologia la mansarda casei lor din Chişinău: „Dacă vom sta aici patru ani, va trebui să ducem copiii la şcoala internaţională. Acum, ne limităm la faptul că băieţii mai mari – Alan şi David de nouă ani, respectiv, şapte ani, joacă baschet, fotbal şi frecventează cursuri de Taekwondo acolo…”.

Cât priveşte preţurile din Moldova, cei doi soţi afirmă că produsele moldoveneşti nu sunt atât de scumpe, spre deosebire de majoritatea mărfurilor importate, inclusiv electrocasnicele. „Dilema noastră e următoarea: nu vedem relaţia dintre venituri şi cheltuieli. Pentru un serviciu medical am plătit de cinci ori mai puţin decât în Germania. Să înţelegem că aici serviciile sunt plătite foarte prost, însă preţurile nu sunt cu mult mai mici decât în Europa?..”, ne întreabă Claudia şi Douglas Muir.

Până vor găsi – sau nu – explicaţii pentru toate nedumeririle lor, soţii Muir îşi păstrează optimismul şi încearcă să descopere, zi de zi, provocările oraşului Chişinău, o capitală care se doreşte a fi europeană, cu toate locurile sale minunate sau mai puţin minunate. Iar mesajul lor pentru noi toţi, în ajun de Ziua Europei, care e patria lor, este următorul: „Europa e mare, dar fiţi voi înşivă şi nu renunţaţi”.