Prin aceeaşi miraculoasă întâmplare – la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, pe care am absolvit-o acolo acum 12 ani, se dădea petrecerea de Crăciun – mi-am revăzut mai mulţi dintre foştii profesori deodată. Am fost profund emoţionată atunci când dl rector Paul Dobrescu a salutat „prezenţa colegei de la TIMPUL din Chişinău”, dar şi flatată să văd că domnii Frigioiu sau Georgiu sunt la curent cu tot ce se întâmplă în Basarabia – mai mult chiar decât acum 12 ani… M-au întrebat de Filat, Tănase, Leancă, dar şi de Lupu şi Ghimpu, şi mi-au spus că le este dor de Chişinău, acolo unde SNSPA a avut o extensiune timp de doi ani şi care a fost închisă de guvernul comunist.
Surpriza acestei reîntâlniri a fost însă colegul Remus Pricopie, devenit între timp decan la Comunicare... „Este foarte bun, dar calitatea lui cea mai de preţ, probabil, e că manifestă un respect deosebit faţă de foştii profesori”, mi-a spus dl profesor Dumitru Borţun. Mi-am amintit de aceste vorbe ascultând sâmbătă, la „Vocea Basarabiei”, un interviu în care erau atacaţi (şi) nişte foşti dascăli. Este cu adevărat important să nu scuipăm în fântâna din care am băut, indiferent cine şi la ce etapă a vieţii ne sunt profesorii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
