Fântânile din Moldova, cea mai sigură cale de îmbolnăvire

Apa din fântâni este cea mai vulnerabilă faţă de substanţele chimice, iar circa 80% din fântânile noastre conţin apă ce nu corespunde normelor sanitare. Nici cu apele subterane nu stăm mai bine – dintre acestea, 50%, în special în zona rurală, nu corespund indicilor de calitate a apei potabile. „Sunt poluate cu hidrogen sulfurat (gaz incolor), amoniac, fluor, fier, mangan, toate fiind consecinţa activităţii nechibzuite a oamenilor”, afirmă Tudor Lupaşcu. Ceva mai bună este situaţia cu râurile transfrontaliere mari, care sunt surse primare de apă potabilă. Potrivit lui Gavril Gâlcă, şeful Direcţiei monitoring al calităţii mediului din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, aici calitatea apelor de suprafaţă e de clasa a doua şi a treia – ape curate şi relativ curate. „Nu întâlnim concentraţii sporite de substanţe chimice, care să alerteze populaţia, şi asta pentru că râurile mari au un debit mare de apă şi îşi păstrează capacitatea de autoepurare naturală, lucru necaracteristic pentru râuleţe”, explică expertul. În ceea ce priveşte râurile mici, starea lor este catastrofală, aici întâlnindu-se tot mai frecvent agenţi poluanţi, precum detergenţi sau produse petroliere. „Bâcul nu mai este râuleţ, ci un canal de scurgere, unde de fiecare dată depistăm insuficienţă de oxigen şi lipsă de viaţă vegetală sau animală. Dacă, până la intrarea în Chişinău, acesta corespunde măcar puţin normelor sanitare, după Chişinău mirosul e pătrunzător… Dar acest fenomen e caracteristic tuturor râuleţelor în aval localităţilor urbane”, menţionează Gavril Gâlcă.

+++
Potrivit unui raport al Ministerului Sănătăţii, 45% din populaţia RM – adică, circa 1.620.000 de persoane – nu au acces la sisteme îmbunătăţite de apă potabilă, ele fiind expuse unui risc înalt de îmbolnăvire. Apa potabilă necalitativă condiţionează până la 20% din bolile diareice acute, hepatita virală A, bolile cronice, digestive, litiaza urinară, fluoroza dentară, afecţiuni ale sistemului imunitar.