Patimile sunt trupeşti – lăcomia, desfrânarea; altele sunt sufleteşti – iubirea de arginţi, mânia şi ura, lenea, întristarea, mândria. Însă ele se înlănţuiesc şi odată căzut într-una din ele, omul şi devine robul celorlalte. Evagrie spune că „este cu neputinţă să cadă cineva în duhul curviei dacă n-a fost mai întâi dobândit de lăcomia pântecelui. Precum nu poate tulbura mânia pe cel ce nu luptă pentru mâncare, avuţii sau slavă deşartă”.
Cei mai tineri cad în primul rând în patimile trupeşti. Lăcomia pântecelui, spre mâncare şi băutură, îl robeşte pe tânăr, făcându-l apoi să ajungă la mânie şi invidie când nu îşi poate astâmpăra pofta, la iubirea de argint ca să îşi poată procura cele pe care le pofteşte.
Pe când cei vârstnici cad în toate celelalte patimi din cauza mândriei. După o viaţă întreagă, omul are nevoie să i se arate respect şi apreciere. De aici se naşte mândria. Apoi, cum bine ştim, nevoia de a le spune celorlalţi: „Astea toate le-am făcut eu singur”, tot pentru a fi apreciat de oameni – aşa că avem deja iubirea de arginţi. Îmbuibarea pântecelui e semn de îmbelşugare, deci umplem mesele cu zeci de feluri de mâncare. Şi dacă celălalt arată mai multe, ajungem la mânie şi invidie.
Practic, deşi există patimi trupeşti şi patimi sufleteşti, ele se intercondiţionează aşa de bine că cine e dependent de unele ajunge şi la celelalte. De aceea părinţii şi scriitorii bisericeşti, urmând învăţăturii lui Evagrie Ponticul, spun că mândria e fiica diavolului, iar lăcomia pântecelui cea dintâi patimă.
Suntem în post, aşa că e bine să urmărim cum ne chinuie aceste patimi, să încercăm să ni le supunem, orientându-le spre dobândirea celor veşnice. Prin dreapta întrebuinţare a afectelor noastre. Să fim conştienţi că golul sufletesc pe care îl simţim e lipsa comuniunii cu Dumnezeu. Iar despre patimile ce vor să ne răpună, să ne gândim aşa cum ne-a învăţat Sfântul Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” şi „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.” (I Corinteni 6; 12; 10; 23)
Iar pentru mai multă voinţă, să ţinem minte încă un cuvânt al Apostolului: „Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14; 17)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
