Toată lumea a păţit asta mai des sau mai rar, unii chiar trăiesc aşa mereu, fără idei, fără iniţiative, fără ambiţii şi probabil fără probleme. Zilele trecute i s-a întâmplat unei prietene. A suferit mult. A simţit acut un vid intelectual, o lipsă totală de inspiraţie. Două cuvinte, unul lângă altul, nu se legau. Creativitate zero. Cum credeţi că a procedat? A dat fuga pe net. Acolo, la orice oră o memorie colectivă, infinită, generoasă suplineşte cu succes lipsurile mici, mari, trecătoare sau veşnice ale scriitorilor, jurnaliștilor, elevilor, profesorilor etc. E de ajuns un cuvânt-cheie, un click şi lumea se deschide brusc, ideile explodează, dar prietenei mele tot nu i-a fost bine, pentru că textele nu-i aparţineau. Asta e o chestiune de conştiinţă, corectitudine… principii considerate învechite de cei care frecvent „împrumută” creațiile altora uitând desigur să folosească ghilimelele de rigoare și să precizeze sursa. Deşi există legislaţie care protejează proprietatea intelectuală, sunt destule portiţe care să le permită celor fără de inspiraţie și fără de bun-simț să se aprovizioneze gratis şi fără consecinţe din munca altora. Nici nu vreau să mă gândesc câți șmecheri s-au îmbogățit din astfel de ghiduşii. Furtul intelectual este o infracţiune greu de dovedit, poate de aceea se practică precum un sport, în masă. Concluzia prietenei mele a fost următoarea: decât o creaţie excepţională, care nu-i aparţine, mai bine o compunere mediocră, dar personală şi muncită. Şi s-a pus pe scris şi a lăsat netul pentru alţii şi după ce a mototolit jumătate de caiet dictando s-a lăsat păgubaşă. Dar mustrări de conştiinţă, să ştiţi, prietena mea n-a avut niciodată!
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
