George Scarlat: Când anume este momentul potrivit pentru Unirea Basarabiei cu România?

Când anume este momentul potrivit pentru Unirea Basarabiei cu România? Întrebarea este adecvată, din moment ce se pare că aceasta ar fi problema, că “nu e momentul”.
27 martie 1918, când Basarabia s-a unit cu patria mamă România, a fost un moment cât se poate de nepotrivit.
România era învinsă în primul război mondial fără să piardă pe câmpul de luptă, însă aliatul său Rusia încetase lupta după revoluția bolșevică din 7 noiembrie 1917. Ca atare, rămasă singură pe un front lung de la Marea Neagră la Marea Baltică, România încheiase în decembrie 1917 cu Puterile Centrale, adică Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman un armistițiu, o încetare a focului.
Țara era distrusă. Două treimi din teritoriu era ocupat de inamic și pierdusem 800.000 oameni, circa 10% din populație din cauza luptelor și a epidemiei de tifos exantematic
România îl avea la Iași, unde se aflau regele, guvernul și parlamentul pe Brătianu, pentru cazul victoriei Antantei, adică Anglia, Franța, Italia și SUA. El semnase tratatul prin care România intrase în război și trecuse Carpații.
Însă pentru cazul victoriei germane, cum s-a întâmplat temporar în martie 1918, România îl avea pe germanofilul Alexandru Marghiloman, care rămăsese la București, în teritoriul ocupat de inamic, în timp ce armata și conducerea statului se retrăseseră în Moldova.
Pe 5 martie 1918 regele l-a numit pe Marghiloman prim-ministru. Acesta a obținut acordul Germaniei și Austro-Ungariei pentru Unirea cu Basarabia, trupele române fiind deja peste Prut încă din luna ianuarie 1918, pentru a proteja populația de anarhia bolșevică. Pe 27 martie, la numai trei săptămâni după desemnarea ca premier a lui Marghiloman, Sfatul Țări de la Chișinău a votat Unirea Basarabiei cu România.
A fost un succes uimitor diplomatic și militar, când o țară învinsă s-a întregit cu un teritoriu de 40.000 kmp și o populație de 2 milioane de locuitori. În ziua de azi mă tem că și dacă am fi victorioși tot am pierde ceva semnificativ.
După prăbușirea Germaniei a venit la guvernare antantistul Ion I.C. Brătianu care a desăvârșit România Mare și nu s-a mai oprit până la Budapesta, de unde a retras armata abia în februarie 1920 și numai la insistențele aliaților, care i-au promis lui Brătianu că în schimbul retragerii armatei române din Ungaria vor recunoaște Unirea Basarabiei cu România.
Ei au fost bărbații de stat ai României, premierii Alexandru Marghiloman (stânga) și Ion I.C. Brătianu (dreapta).

Uăi tavarișci unde e Basarabia aia de care vorghiți voi? Eu văd că există acum „mândra” respublikă pobedistă a maldaivanilor sau pe scurt RM și e populată cu majoritari ce zic că „nici cu rușii nu am dus-o rău” și de abia așteaptă să vină rușii să aibă pâinea de 16 kapeici. După 34 de ani doar 30-35% pentru Unire asta este tot ce s-a putut. Uitați-vă și voi ce curve cerșetoare conduc această „mândrețe” și ce „paliticieni” de soi are respublika. Scârbă totală față de mâlul moral din societatea RM. Cu asemenea specimene, niciodată nu e momentul pentru Unire.
Om mare vina o poarta si conducerea Romaniei , ca timp de 35 de ani n-au fost in grad sa-si reintregeasca teritoriile, inclusiv Basarabia !!!
Nu e adevărat. La fiecare încercare a României de a aduce discuția despre subiect „conducerea” pobedist-bolșevic-statalistă maldavinească a scos de pe ordinea de zi subiectul, nu a acceptat nici un fel de discuție despre asta, dumnealor doresc stat propriu dar pe banii și pe ajutorul României. A se vedea ce fac și ce zic de fiecare dată reprezentanții aleși ai paporului „maldavinesc” gen Maia Sandu, Igor Grosu samd. Deci cel puțin 95% din situația actuală vi se datorează dumneavoastră, paporu’ maldavinesc, și reprezentanților aleși ai paporului. Dumneavoastră „stimat” papor maldavinesc nu vreți decât cetățenie română ca să fugiți în vest și ca să primiți banii cuveniți pentru copii (alocație) și alte beneficii materiale, chiar dacă nu ați contribuit cu nimic (nici măcar cu o vorbă bună) la asta. Mi-e o silă teribilă când văd că există atâta prostituție morală în societatea RM, că cei pe care i-am considerat frați ai noștri au un standard moral mai scăzut decât al ultimei curve, cǎ demnitatea umană, națională, caracterul, morala sunt noțiuni ce nu fac casă bună cu mentalitatea individuală și colectivă din RM.