În 2001 a luat premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul „Primul rol” de la Iaşi, iar în 2006 – premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Naţional de Teatru de la Chişinău. Crede că teatrul nu este un lux, ci o necesitate, iar gramul de noroc niciodată nu încurcă în cariera unui actor.
– Cum ați descrie un actor din Republica Moldova utilizând trei determinative?
– Nu cred că aș putea să mă limitez la trei cuvinte, dar hai să încerc – grabă, neîmplinire și, totuși, speranță.
– La ce visaţi în copilărie?
– Ideea e că de mic mi-a plăcut scena. Am fost implicat în toate proiectele școlare legate de teatru: de la cerc dramatic în limba română și franceză – la TVC. Când am ajuns la adolescență – oscilam între teatru și inginerie (Pentru că întotdeauna mi-a plăcut desenul liniar și geometria în spațiu). Totuși, astrele mi-au pregătit un drum artistic…
– De ce ați ales actoria? Credeți că ați putea face altceva?
– Dacă stau să mă gândesc acum la rece, cred că am ales profesia intuitiv. Mai puțin cerebral. Plus la asta, am avut câteva persoane în viața mea care m-au susținut enorm, doar să pot să merg pe calea aceasta. Cât despre altă profesie… Nu-mi place să „flirtez” și să mă gândesc la altele. Atâta timp cât sunt în teatru – mă gândesc la teatru. Nu aș fi cinstit cu mine dacă aș fi în teatru și aș râvni la alt job.
– De ce are nevoie un actor pentru a se simți împlinit?
– În primul rând, să conștientizeze că munca lui este apreciată și mesajul artistic cu care vine este important pentru cei care urmăresc în calitate de artist.
– Cum este spectatorul în Republica Moldova? Ce îi lipsește spectatorului?
– Teatru nu ar însemna doar distracție și uitare de probleme. În Moldova, spectatorul nostru privește, din păcate, teatrul ca pe un lux și nu ca pe o necesitate. După mine, spectatorul trebuie să vină la teatru conștient că va urma un act de cunoaștere. Un spațiu și un timp perfect ca să-ți pui anumite întrebări pe anumite teme. Poate nu e musai să găsești și răspunsuri. Spectatorul nostru are nevoie de un „meniu” mai vast al spectacolelor și de o sete mai mare de teatru contemporan.
– De ce depinde celebritatea unui tânăr actor: de talent sau de noroc?
– Celebritatea unui tânăr actor este direct proporțională cu capacitatea lui de muncă, implicarea cât mai intensă în proiectele cu mesaj puternic. Dorința și ambiția personală împreună cu un gram de noroc și carismă.
– Este ceva care vă displace în Republica Moldova, încât să vă îndepărteze definitiv de acest meleag?
– Îmi displac multe lucruri care se întâmplă în RM. Ar fi o naivitate, ca să nu zic prostie, să susțin că trăim într-un stat civilizat 100%. Nu-mi place „să probez ochelarii roz”. Oricum, profesia de actor presupune de la sine mult optimism și pasiune. Când voi simți că îmi lipsesc aceste două calități, probabil va trebui să iau o decizie. Între timp, încerc să particip la proiecte care ambiționează moldovenii să rămână acasă (chiar dacă ar suna banal și patetic).
– Care sunt proiectele în care sunteţi implicat acum?
– În afara Teatrului Național „Mihai Eminescu” sunt animator matinal la un post de radio, lucrez împreună cu colegii mei într-un proiect teatral independent numit Laborator Teatral FOOSBOOK și, plus la asta, sunt coordonator al proiectului Clowni Fără Frontiere (Moldova).
– Ce sau cine vă face pe dvs. să zâmbiți?
– Am o fetiță de doi anișori. Este sursa mea de inspirație. Momentele pe care le petrec în compania ei și a soției mele sunt clipele care mă inspiră și mă fac să zâmbesc și să înțeleg că apare o luminiță la capătul tunelului…
– Când a fost ultima dată când ați făcut un lucru pentru prima dată?
– Voi răspunde exact cum scrie în cărțile de specialitate ale actorilor: în scenă trebuie să joci de parcă totul faci pentru prima și ultima dată. Cred că acest lucru e valabil și pentru viață…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
