Doar că înainte de a se întâmpla un caz de viol, victimele trec printr-o serie de hărțuiri sexuale care vin la pachet cu depresie pentru victimă, un dosar penal pentru agresor și un caz de discriminare de gen în societate.

De cele mai multe ori, cazurile de hărțuire sexuală rămân în umbră întrucât victimei i-a fost lezată demnitatea și nu dorește să mai simtă aceeași emoție atunci când va povesti. Însă pe o rețea de socializare a pornit o inițiativă unde oamenii povestesc întâmplările prin care au trecut. „#Eu nu mă tem să spun” a pornit din Ucraina apoi s-a extins în alte țări, inclusiv în Republica Moldova.

„Eram la o petrecere, unde erau rude, dar și prieteni de familie, prieteni de-ai prietenilor etc. Am mers la baie, iar când am ieșit, la ușă mă aștepta un bărbat de peste 50 de ani, despre care știam doar că-i mare businessman. El m-a strâns la perete, mi-a băgat mâna sub bluză, m-a apucat dureros de sâni și mi-a spus la ureche: „O să te prind eu degrabă, nu mai scapi!”. Era atât de intimidant, încât n-am putut spune niciun cuvânt. Deși de atunci încercam să evit locurile și evenimentele la care ar fi putut apărea, l-am mai văzut de câteva ori, dar mă asiguram că nu rămân niciodată singură”, povestește Mariana Gălescu pe o rețea de socializare.

Ana Niculăeș, psihoterapeută în cadrul Centrului de asistență psihologică pentru copii și adulți „Consuela”, spune că este foarte important ca victima să dezvăluie prin ce a trecut și să caute susținere din partea familiei. „În astfel de situații este afectată imaginea, stima de sine și în momentul în care jertfa nu reușește să vorbească cu cineva, atunci devine mai retrasă, mai închisă, are emoții de neliniște care se transformă în anxietate și apoi duce la depresie”, spune consiliera psihologică.

Mai mult, hărțuirea poate dezvolta orice tip de fobii. „Persoana care nu împarte emoțiile trăite, se interiorizează puternic, creându-se un blocaj emoțional și psihologic”, spune Ana Niculăeș.

„Mă simțeam absolut neajutorată”

În aceeași postare de pe rețeaua de socializare, Mariana Gălescu scrie că „aveam 16 ani, eram în club cu prietenii. Dansam cu fetele, iar băieții au ieșit la aer. A apărut un tip aghesmuit și foarte expansiv, care ținea neapărat să-și manifeste abilitățile de dansator, de aceea ne-am dat la o parte și urmăream „spectacolul” din afara ringului. La un moment dat s-a apropiat cu elan și mi-a pus ambele mâini pe sâni. L-am respins și încercam să mă apăr de atacul lui, dar el insista. Nimeni nu reacționa și mă simțeam absolut neajutorată. Când mi-a băgat mâna între picioare, am strigat și instinctiv i-am dat o palmă puternică peste față, care l-a dezechilibrat și a căzut. Când s-a ridicat, reacția lui a fost să-mi trimită un pumn în plină figură. Atunci am aflat ce înseamnă „să vezi stele verzi”, apoi am umblat două săptămâni cu ochiul vânăt”, mărturisește tânăra.

În această situație, poliția spune că agresorul riscă doar un dosar penal și dacă victima este minoră, atunci procedura este mai serioasă. Ion Corciumari, ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție Buiucani, enumeră articolele 172, 173, 174 din Codul Penal. „Dacă victima este un minor, atunci se lucrează cu psihologii, se fac ședințe speciale de lucru. Și dacă toate faptele și expertizele arată că a avut loc infracțiunea, se trimite în instanța de judecată care pedepsește agresorul. Doar că pedeapsa de trei ani care se dă cel mai des este prea mică. Se întâmplă uneori că de la hărțuirea sexuală până la viol este doar un pas.”, concluzionează polițistul.

Ofițerul susține că dacă persoana este oprită în stradă, apucată strâns de mâini și bruscată, atacul reprezintă huliganism, nu hărțuire sexuală. Ca ultima să aibă loc, trebuie să fie atinse organele genitale. „În astfel de cazuri, făptașul riscă doar dosar penal. Dar ca să se ajungă în instanța de judecată, victima trebuie să prezinte probe, cum ar fi zgârieturi, vânătăi sau altceva ce ar confirma că a avut loc. Dar dacă nu există dovezi, slabe șanse sunt ca dosarul să fie continuat și poate fi clasat ulterior”, spune domnul polițist.

„Este vorba de relația de putere”

Hărțuirea sexuală este mai mult decât o formă gravă a discriminării de gen. Expertul gender Alexei Buzu menționează că în asemenea cazuri „este vorba de relația de putere. Se aplică elementul de asimetrie a puterii. Cineva utilizează toate pârghiile pentru a forța pe cineva, fie că face apropouri, avansuri, favoruri sexuale în schimbul unor beneficii. De obicei la școală, la universitate, la locul de muncă, sau chiar în stradă, persoana care hărțuiește este una cu poziție de putere și pot fi atât femei, cât și bărbați. O societate unde se respectă bărbații și femeile în egală măsură, nu ar avea parte de asemenea cazuri”, spune Alexei Buzu.

Conform Centrului Împotriva Hărțuirii Sexuale din Australia, 93% din agresori sunt bărbați. Mai mult, specialiștii susțin că cel mai des hărțuite sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-34 de ani (54%). Urmează persoanele de 35-64 de ani (28%) și de la 12-17 ani sunt 15%. Ultimele 3% le reprezintă oamenii trecuți de 65 de ani.

Conform Codului Penal al Republicii Moldova, hărțuirea sexuală este manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, săvârșite prin amenințare, constrângere, șantaj.