Cei care lipesc o bandă adezivă pe interior ca să reţină banii pe care îi scoatem din aparat. E bună ştirea, fiindcă de acum, dacă nu ies banii la cerere, rămânem la faţa locului şi solicităm ajutor.
S-ar putea să greşesc, nu susţin că am dreptate, dar personal nu pot să mi-i imaginez pe bogătaşii acestei ţări la bancomate. Când am auzit ştirea, am închis ochii şi am încercat să îi văd la un bancomat pe unii dintre politicienii noştri, să spunem, pe Filat sau pe Plahotniuc. Şi nu am reuşit. Nu cred că ei îşi scot bani de la bancomatele de pe stradă.
Aşa că m-am gândit că hoţii sunt derutaţi. Nu fură, ca haiducii din poveştile noastre, de la cei bogaţi, ci tot de la cei săraci. Mi s-a părut ca în acel citat din Biblie care spune: celui ce n-are i se va lua şi ceea ce i se pare că are. Sigur că textul biblic se referă la cu totul altceva, însă mie mi-a venit în minte acest lucru.
Hoţii trebuie pedepsiţi, nu ar trebui să existe. Să nu ne fure nici pe noi, nici pe cei bogaţi, dar un scenariu în care există păgubiţi, iar aceşti păgubiţi sunt tot săracii, mi s-a părut cumplit. Fiindcă indiferent cum am lua-o, concluzia e una singură: victimele hoţilor sunt săracii. Indiferent despre ce hoţi vorbim. Despre cei în costume care ne conduc ţara sau despre hoţii mărunţi care umblă prin buzunarele oamenilor ori cu bandă adezivă pe la bancomat. Victimele furturilor în ţara asta sunt săracii.
Ca să dau un exemplu şi mai clar: hoţii de buzunare de pe microbuze. Păi, cine umblă cu microbuzul prin oraş? Cei cu bani mulţi, cu maşini scumpe? Nu. Cu microbuzul umblă săracul care nu are maşină şi nu are bani de taxi. Astfel victimele hoţilor de buzunare suntem tot noi, cei săraci.
Pe noi ne fură hoţii, pe noi ne fură statul. Că o pensie sub 1000 de lei presupune un furt din partea statului. Un om care a muncit o viaţă merită o pensie mult mai mare. Să îi dai mai puţin decât poate cheltui un om econom într-o lună – e furt.
Mă gândesc că hoţii sunt derutaţi. În mod normal, în lumea largă, hoţii îi vânează pe cei cu bani. La noi în ţară, toată lumea vânează săracii. Taxe de la săraci, furturi de la săraci. Dar explicaţia mi se pare la îndemână. Fiindcă şi hoţii au modele pe care le urmează. De când e lumea asta, oamenii îşi caută modele. Atât când vor să facă binele, cât şi când vor să facă rău.
Un hoţ mic are ca model un hoţ mare. Iar în Moldova nu se întâmplă des să auzim de bogaţi prădaţi. Chiar şi de la cele mai primitive ştiri. Vedem cum în satul x, au intrat hoţii în casa lui y – care y e de multe ori un amărât de bătrân. În încercarea de a-i fura pensia nenorocită, intră hoţul z şi îi mai dă lui y şi cu toporul în cap.
Hoţii mărunţi sunt derutaţi de hoţii mari, care nu se fură între ei, ci îi fură tot pe săraci. De aceea victimele furturilor sunt săracii. Un bogat, dacă îşi doreşte un apartament, îl cumpără cu banii jos. Săracul merge şi dă un avans, adunat cu greu, unei firme de construcţii cu promisiunea că va avea o casă într-un an. Apoi firma dispare cu banii, săracul rămâne cu paguba. Se duce la judecată, dar ia hoţul de unde nu-i! Şi povestea se încheie aici (săracul cu paguba, hoțul cu rușinea).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
