(III) Cazul Lesnic. Copii şi morţi pe altarul zeiţei Themis

Judecătorul Efros constată lipsa MORTULUI şi îl condamnă

Chiar dacă, în ianuarie 2009, CCCEC porneşte o altă cauză penală contra lui Tripăduş pe faptul confecţionării, deţinerii şi folosirii documentelor oficiale false, judecătorul Efros face abstracţie de aceasta şi pronunţă o decizie favorabilă celui învinuit. Foarte ciudat e faptul că, la trei ani de la decesul pârâtului M. Lesnic, în hotărârea instanţei e scris negru pe alb: „Lesnic Mihail în şedinţa judiciară nu s-a prezentat, instanţa considerând posibilă examinarea cauzei în lipsa ultimului”, iar în sentinţă se stipulează: „A încasa de la Lesnic Mihail şi Lesnic Irina în mod solidar, în beneficiul lui Tripăduş Anatolie, 1 mln. 297 dolari SUA”. Uluită de această hotărâre, Irina Lesnic a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii retragerea imunităţii judecătorului Efros şi pornirea unei cauze penale pe numele acestuia. Însă plângerea sa a primit aviz negativ.

Astfel, Valeriu Efros a respins şi toate demersurile avocatului Butnaru, considerând, probabil, autentice COPIILE prezentate de Tripăduş. Deşi nu putem da apreciere unei hotărâri a instanţei, totuşi vom preciza unele detalii care trezesc mari nedumeriri vizavi de graba judecătorului.

Mai întâi, este evidentă diferenţa dintre COPIA actului de primire-predare a celor 950 de mii USD, prezentată iniţial în instanţă, şi cea autentificată apoi la notar. Pe prima ştampila e pusă în partea stângă a paginii, pe cea de-a doua – pe centru. Semnătura Irinei Lesnic nu figurează pe prima COPIE, dar apare pe cealaltă. La fel, pe cele două COPII diferă numărul semnăturilor lui Mihail Lesnic (vezi foto). Putem admite că documentul s-a făcut în trei exemplare identice, iar Tripăduş, pierzându-şi propriul original, l-ar fi găsit pe cel al lui M. Lesnic. Dar nici aşa lucrurile nu devin mai clare, deoarece la expertiză şi la notar, când originalul său, chipurile, nu era pierdut, Tripăduş prezentase deja exemplarul al doilea.

Dar proba cea mai convingătoare, prin care se întrevede o ilegalitate clară, este diferenţa dintre conţinutul celor două texte. Astfel, în COPIA a doua apar cuvintele: „în prezenţa lui Lesnic Irina”, care lipsesc din prima, ceea ce anulează legalitatea acestora – după litera legii, exemplarele aceluiaşi document nu trebuie să se deosebească (vezi foto). Am cerut explicaţii în această privinţă de la judecătorul Efros. Din păcate, el a refuzat să ne răspundă: „Nu vă supăraţi, e o chestiune la care nu pot face comentarii…”.

Irina Lesnic o recuză pe Elena Gligor

Dosarul a ajuns la Curtea de Apel (CA), iar, la prima şedinţă, a participat şi Elena Gligor, preşedinta Colegiului civil şi contencios administrativ. Despre relaţiile foarte bune dintre dna Gligor şi Tripăduş, pe când aceasta lucra la Bălţi, a scris şi presa. De aceea, Irina Lesnic a recuzat-o din start. „Bănuiesc că, prin intermediul Elenei Gligor, Tripăduş va putea să influenţeze judecătorii să emită o decizie în favoarea sa, pentru a-şi duce la bun sfârşit intenţiile criminale”, se arată în cererea de recuzare. Solicitată de noi, E. Gligor a negat categoric faptul că l-ar proteja pe Tripăduş, precizând că a nimerit întâmplător la şedinţa în cadrul căreia se discuta cazul Lesnic.

La solicitarea Irinei Lesnic, CA i-a cerut lui Tripăduş originalele actelor, pentru a fi supuse unei expertize grafologice la Centrul Naţional de Expertiză Judiciară a Ministerului Justiţiei. Cine să fi crezut, însă Tripăduş le-a găsit! Dar unde oare le-o fi găsit dacă două exemplare au fost pierdute, iar altul pur şi simplu nu mai există, deoarece Irina Lesnic ne asigură că nu a semnat niciodată un asemenea document… Am încercat să-l găsim pe Tripăduş ca să ne răspundă la această întrebare, dar numărul său de telefon nu mai există. Am găsit un număr mai nou, dar nici acela nu mai există. Şi nici al treilea nu mai există. De cine se ascunde omul, dacă se pretinde nevinovat? Credeam că-i vom găsi numărul de telefon prin avocatul său, Vasile Nicoară, dar şi acesta ne-a spus că nu poate să ne ajute cu nimic. „Nu pot să vă dau numărul fără acordul lui. Numărul lui acum nu lucrează. Ori l-a deconectat, ori e plecat undeva. Era bolnav. Pot să vă întreb în ce constă întrebarea?”, s-a interesat avocatul. Dar, aflând despre ce e vorba, el a zis: „Cred că ar trebui de lăsat ca justiţia să-şi spună cuvântul”. Şi noi aşa credem, dar dacă zeiţa Themis nu observă detalii îndoielnice, avem dreptul să o ajutăm şi să i le arătăm cu degetul.

Al treilea dosar penal contra lui Tripăduş

În schimb, l-am găsit pe Vladimir Cambur, unul dintre fondatori şi actualul director la „TAF-Service”. El afirmă că toate lucrările la firmă au fost efectuate din banii lui Tripăduş şi că „TAF-Service” datorează şi azi bani firmei „Gaz Taf Grup”, adică tot lui Tripăduş… Deşi susţine categoric toate mărturiile acestuia, întrebat despre detalii, inclusiv despre originalele actelor prezentate instanţei de către Tripăduş, Cambur a şovăit: „…nu prea am treabă cu toate chestiile astea. Ce pot să vă spun eu? Eu îs mic şi nu ştiu nimic”.

Este interesantă, în acest sens, şi mărturia neamţului Iacob Stefen, care a adus din Austria utilajul pentru firma „TAF-Service” şi numele căruia apare în informaţia de la Cadastru printre cumpărătorii terenurilor de pe str. Franco, 19, unde se şi află firma. „E clar pentru oricine că Tripăduş nu putea să-i împrumute bani lui Lesnic, care era un om foarte avut. Dimpotrivă, eu ştiu că întotdeauna acesta cerea bani de la Lesnic. Când i-am adus utilajul, Tripăduş nu mi-a plătit nimic – doar mi-a promis… Aşa face întotdeauna. Mai mult, eu n-am cumpărat nici un teren pe adresa indicată. Dacă figurează în acte o astfel de tranzacţie, efectuată de firma mea „Stefen Iacob”, aceasta s-a făcut fără ştirea mea”, a adăugat Stefen.

În mai 2009, CCCEC a deschis al treilea dosar penal contra lui Tripăduş pentru tentativă de escrocherie în proporţii deosebit de mari. Cele trei dosare au fost apoi conexate şi, în prezent, se află în judecată, iar CNEJ face expertiza grafologică a originalului prezentat de către Tripăduş. Oricum, pornind de la diferenţa clară dintre COPIILE aceluiaşi act, procurorii consideră că aici contează nu doar însemnele grafologice, ci tot cumulul de probe. „Expertiza grafologică se află pe picior de egalitate cu celelalte probe. Dacă acestea combat expertiza, instanţa nu o mai ia în vedere”, afirmă Dorin Compan de la Procuratura Anticorupţie.

Omul de pe muchia cuţitului…

Amintim că Anatolie Tripăduş este învinuit, în total, în 15 dosare penale, materialele probatoare cuprinzând peste 40 de volume, pe circa 12.000 de pagini. Printre acuzaţiile ce i se aduc se numără: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane în proporţii deosebit de mari, spălare de bani, abuz în serviciu, confecţionarea ştampilelor şi a documentelor oficiale false, samavolnicie, organizarea şi dirijarea neexecutării hotărârilor instanţei de judecată, determinarea altor persoane să prezinte mărturii false, falsificarea probelor în proces etc. El îşi neagă vina şi susţine că a fost persecutat de comunişti din motive politice. Însă, de-ar fi fost aşa, acum toate dosarele i-ar fi fost clasate. Mai spune că i-au fost efectuate 138 de percheziţii, că Oleg Voronin l-a invitat de 50 de ori, că s-a întâlnit cu Papuc de 100 de ori, că „Volodea Ţurcan” vrea să-l ajute dar nu poate şi că Valeriu Gurbulea se teme de el.

Iată ce spune despre Anatolie Tripăduş un cetăţean care a pornit cândva o afacere cu el: „E un om care umblă doar pe muchie de cuţit. Chiar dacă îţi strânge mâna, mâine te poate trăda. E un aventurier care joacă cu sume mari, poate falsifica orice document şi se poartă corect doar cu cei de care profită”. Pe cât de interesante, pe atât de misterioase sunt toate cazurile cu implicarea lui. Iată de ce vom mai reveni.

Materialul a fost realizat cu susţinerea Centrului de Investigaţii Jurnalistice.