Recent, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a canonizat primii sfinți basarabeni: Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni și Cuvioasa Agafia de la Cușelăuca. Potrivit Preasfințitului Petru, președintele Comisiei de Canonizare, în prezent sunt examinate și dosarele altor candidați la sanctificare. În interviul de mai jos, Episcopul explică motivele canonizării celor doi și spune cine sunt următorii moldoveni, care ar putea fi ridicați la treapta de sfinți.

– Preasfințite Petru, câte persoane sunt propuse astăzi pentru canonizare în R. Moldova şi cine sunt acestea?
– Mai întâi aş vrea să menţionez că, pentru fiecare persoană propusă spre canonizare, se întocmește un dosar cu informaţii despre viaţa pe care a dus-o şi despre sfârşitul său pământesc. Dosarele sunt înaintate Mitropoliei de către eparhiile din care au făcut parte cei propuși spre canonizare, fiind apoi repartizate Comisiei de Canonizare. După ce le analizează minuțios, Comisia le prezintă Patriarhiei Moscovei, unde sunt examinate de specialiști din Rusia, Ucraina, Belarus, RM, Kazahstan și Estonia. Dacă, de exemplu, un dosar este incomplet, acesta ne este reîntors pentru a fi adus în ordine.

În prezent, la Comisie mai sunt propuși spre canonizare preotul Gheorghe Ivanov, care a fost ucis în casă pentru că nu s-a supus sovieticilor, preotul Vasile Machedonski, omorât prin împușcare în închisoare, precum și ieromonahul Vichentie împreună cu mamă-sa Glicheria. Ultimii doi au fost uciși în cel mai bestial mod, după ce ieromonahul nu a permis regimului comunist să-i închidă biserica din s. Tașlîc, r-l Grigoriopol. El a fost găsit în casă cu nasul și limba tăiate și cu numeroase lovituri de cuțit în regiunea capului și a inimii, iar maică-sa – cu 24 de tăieturi pe tot corpul. Ambii aveau scrijelate pe piele semne ale crucii.

Așa au fost găsiți morți în casă ieromohanul Vichentie și maică-sa Glicheria

„Nu minunile reprezintă principalul criteriu pentru canonizare”
– În ce ani şi de către cine au fost propuşi spre canonizare Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, Cuvioasa Agafia și ceilalți?
– Întrucât în 2013 se împlineau 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei de Chişinău, al cărei prim ierarh a fost Mitropolitul Gavriil, cunoscându-se din relatările istorice despre viaţa şi nevoinţa sa, Mitropolia şi credincioşii au dorit să-l propună spre canonizare. Astfel, persoane responsabile au întocmit dosarul său încă în anul 2012, acumulând informaţii din orașele în care ierarhul a activat: Odesa, Iaşi, Bucureşti, Kiev şi Sankt Petersburg.

În privința vieții fericitei Agafia, s-au strâns informaţii în decurs de 17 ani, dar cu precădere în ultimii patru ani. Dosarul ei ne-a fost prezentat de către Egumena Vera, stareţa Mănăstirii Cuşelăuca. Dosarul preotului Gheorghe Ivanov a fost prezentat acum aproape doi ani de către părintele Alexei Tanaseiciuc, care a trecut la Domnul. Toate dosarele sunt analizate cu deosebită atenţie. Căutăm să observăm și în ce împrejurări a murit fiecare dintre ei și, dacă au fost uciși, care a fost cauza omorului.

– În baza căror criterii a fost canonizat Mitropolitul Gavriil, dacă la mormântul lui nu s-a săvârșit nicio minune?
– Noi nu putem să canonizăm oricum şi pe oricine, întrucât Comisia de canonizare activează în baza unui statut, în care se arată că nu minunile reprezintă principalul criteriu pentru canonizare. Comisia a luat această decizie, pentru că deseori nu se găsesc relatări despre minuni, inclusiv din motivul că, în regimurile atee, puțini aveau curajul să spună că cred în Dumnezeu şi se închină la moaştele sfinţilor. Însă recent, după ce statutul nostru a fost analizat şi de către Patriarhie, acesta va suporta unele modificări și urmează ca minunile să devină un criteriu foarte important în dosarul de canonizare.

„Oare el trebuia neapărat să fie omorât, ca să credem că e sfânt?”

– În același timp, la mormântul preotului Gheorghe Ivanov se întâmplă multe minuni. De ce nu a fost canonizat și el?
– Părintele Gheorghe Ivanov nu a fost canonizat din motivul că dosarul său nu este completat cu date corespunzătoare privind canonizarea. Preotul Tanaseiciuc, care a înaintat dosarul, a decedat între timp, iar în locul său a fost numit un alt cleric. Fiţi convinşi că asupra acestui dosar se lucrează.

Cred că părerea dvs. că preotul Gheorghe Ivanov ar fi dus o viaţă mai sfântă decât Mitropolitul Gavriil este una subiectivă, căci doar Dumnezeu cunoaște cu adevărat cum stau lucrurile. Cred că nu doar dvs. aveți o asemenea părere din cauza că preotul Gheorghe a fost omorât pentru o cauză religioasă, iar Mitropolitul Gavriil a trecut în tihnă din viața aceasta. Însă, dacă aflăm cu atenţie câtă osteneală şi nevoinţă a avut Mitropolitul Gavriil în toate regiunile în care i-a fost rânduit să conducă biserica, dar și cât efort a depus pentru a ridica nivelul duhovnicesc şi intelectual al preoţilor şi al credincioşilor, înfiinţând totodată şcoli, un seminar şi o tipografie, construind în opt ani de păstorire la Eparhia Chişinăului 200 de biserici, optând ca în biserici să slujească preoţi devotaţi, eparhiile să aibă ierarhi destoinici, iar în mănăstiri să fie bună rânduială, nu există îndoială că el a fost un exemplu demn de urmat, cu o viaţă plină de fapte bune şi nevoinţă personală. Oare nu sunt acestea argumente şi repere solide, care ne fac să credem cu adevărat că el a dus o viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Oare trebuia neapărat să fie omorât, ca să credem că e sfânt?

În privinţa semnelor şi minunilor de la mormânt, chiar dacă nu credeţi sau poate nu ați aflat încă, acestea s-au petrecut. Din comisia pentru deshumarea Mitropolitului Gavriil au făcut parte 16 persoane din RM şi cinci din România, toți fiind laici și împuterniciți de Ministerul Culturii. Când au spart mormântul, ei au avut o mare binecuvântare şi bucurie duhovnicească, simţind o mireasmă plăcută care venea din mormântul Ierarhului Gavriil. Mireasma se simţea şi atunci când s-a făcut procesiunea cu sicriul Ierarhului în jurul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Mai este ceva important de luat aminte. Toţi vor semne mari şi minuni, dar eu aş întreba câţi au mers la mormântul Mitropolitului Gavriil ca să ceară ceva cu credinţă, pentru că dumneata, domnule Pavel, fiind copil de preot şi primind o educaţie creştină, cunoşti probabil că, fără credinţă, nu se săvârşesc minuni.

„Moaștele nu înseamnă doar trupul neputrezit”

– Totuși, spre deosebire de Agafia de la Cușelăuca, moaștele Mitropolitului Gavriil nu s-au păstrat.
– Înţelegeţi prin moaşte doar trupul neputrezit? Nu este adevărat. Pentru canonizarea unor sfinţi nici nu s-a pus această problemă, deoarece mulţi episcopi, preoţi, călugări, dar şi creştini cu viaţă înaltă au fost chinuiţi în închisori, au fost împuşcaţi, au fost arşi de vii sau aruncaţi în gropi comune. Alţii au fost aruncaţi în gropi cu var şi osemintele lor nu se găsesc, iar când sunt canonizaţi se ţine cont doar de viaţa şi nevoinţa lor, aducându-se spre închinarea credincioşilor doar icoana.

Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni

S-a născut în 1746 în Bistrița. A studiat la Academia teologică din Kiev, la școlile grecești din Patmos și Smirna, și la Mănăstirea Vatopedu de pe Muntele Athos. Cunoștea opt limbi străine. A fost călugărit la Constantinopol. În 1786, este hirotonit arhimandrit la Iași. Ulterior, a fost propus ca episcop de Roman, fiind neacceptat de domnul fanariot de atunci. În același an, s-a întors în Rusia, unde a fost numit rector al Seminarului din Poltava. Din 1791 este episcop–vicar de Akkerman și Bender, iar din 1792 – mitropolit al Moldovei. În același an, domnul Moldovei Alexandru Moruzi l-a trimis în stare de arest la Constantinopol. Fiind eliberat, a fost mitropolit de Ekaterinoslav și Novorosiisk, apoi de Kiev și Galiția. În 1808, a fost numit exarh al Bisericii din Moldova și Țara Românească. În 1813, țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința în Chișinău, creată la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și a înființat un seminar teologic. Mitropolitul Gavriil este considerat întemeietorul şcolii greceşti din Rusia. A decedat la 30 martie 1821, fiind înmormântat la Mănăstirea Căpriana.

Cuvioasa Agafia de Cușelăuca

Născută în 1819 într-o familie de creştini. Pe când era copilă, părinţii ei au plecat în pelerinaj la Lavra Pecerska din Kiev şi au lăsat-o în supravegherea rudelor. Peste câteva zile, micuţa s-a pornit spre Kiev, gândind că poate ajunge singură acolo. În întunericul nopţii, a căzut într-o fântână și și-a traumatizat grav ambele picioare. Se spune că a petrecut în această fântână trei ani, fiind hrănită şi încălzită de porumbei. A fost găsită de un cioban care le-a dat de veste părinţilor. Fetiţa n-a mai putut să se deplaseze și îşi petrecea tot timpul în rugăciuni, iar la patul ei veneau după ajutor mulţi sărmani şi nenorociţi. La vârsta de 12 ani, Maica Domnului i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să plece la cea mai săracă mănăstire din Basarabia, care se afla în Cușelăuca. Vestea despre binefacerile ei s-a răspândit şi aici au început să vină oameni din toate părţile. A trăit la mănăstire 42 de ani și a murit în 1873. Pentru că la mormântul ei se săvârșeau multe minuni, în 1997, Mitropolia a permis conducerii mănăstirii să-i deshumeze osemintele. Trupul a fost găsit neputrezit, fiind pus într-o raclă, în care se păstrează și astăzi. Rugăciunile către ea au vindecat mulți suferinzi de cancer şi de alte boli grave. Slujba de canonizare a Cuvioasei Agafia va avea lor pe 24 septembrie 2016, la Mănăstirea Cuşelăuca din r-nul Șoldănești.

Preotul Gheorghe Ivanov

Născut în 1880. A slujit timp de 43 de ani în biserica din s. Stolniceni, r-nul Edineţ. După venirea sovieticilor, rudele sale au plecat în România, însă el a refuzat să-și părăsească creștinii. A fost omorât în 1946, în timpul Postului Mare. Potrivit localnicilor, trei nomenclaturişti i-au bătut la uşă la miezul nopţii și l-au strangulat cu un prosop. La mormântul lui obțin vindecare oameni cu diferite probleme de familie, patimi şi boli, mai ales ale aparatului locomotor.