Federația Rusă – este garantul nuclear al Europei, furnizorul de materie primă. Kaliningradul a fost dat germanilor. Insulele Kurile – japonezilor. În schimb, Rusia are estul Ucrainei. Conceptele despre viitorul Rusiei gândite de Dughin sunt mai nou un fel de "politică de stat" în neoimperiala Federație Ruse.

Anume Dughin, munca lui geopolitică, apelul său la istoria revoluției conservatoare din Europa și eurasianismul rus a creat în rândul tinerilor din anii `90 o modă a patriotismului. Versiunea lui Dughin pentru noțiunea de patriotism a avut propriile caracteristici care, din păcate, au rămas fără atenție la momentul respectiv.

În ultimii ani, Noua Rusie a fost privatizată de către autorități, bineînțeles cu bancnote. Cum ar trebui să arate „a treia cale”, Dughin a scris în cartea sa „Noțiuni de geopolitică. Viitorul geopolitic al Rusiei”, publicată în 1997.

Pentru a înțelege ce cale ar putea urma puterea (și ce au pus deja în practică), reieșind din teoriile geopolitice ale lui Dughin despre un „nou patriotism”, vom prezenta tezele de bază din lucrările principalului eurasian din țară.

Un nou imperiu antiamerican

În continuarea ideilor lui Karl Haushofer despre „blocul continental” și a lui Jean Tiriar despre „imperiul euro-sovietic”, Dughin exploatează termenul popular în Rusia de astăzi, de „Eurasia”. Înlocuindu-i sensul specific rusesc („Rusia-Eurasia”) cu unul pan-european, autorul caută să încurajeze rușii să muncească pentru Marea Eurasie.

Pentru a apăra independența Marii Eurasii, Rusia-Eurasia trebuie să formeze un contra-centru – Imperiu Nou – din forțe gata să intre în jocul antiamerican.

În proiectul lui Dughin partea cea mai importantă a noului imperiu ar trebui să fie Imperiul European cu centrul în Germania. Mai mult, partea de nord a Germaniei, partea prusacă (căreia Rusia îi va returna regiunea Kaliningrad) ar urma să integreze țările Baltice – începând cu Letonia și până la Norvegia, plus Olanda. În jurul Germaniei de Sud se va forma centura catolică de la Polonia până la Croația, inclusiv vestul Ucrainei și Belarus. Atrăgând spre sine vestul european – Franța, Italia, popoarele din Pirinei, acest imperiu va îndepărta SUA de Marea Mediterană și va prelua controlul în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Anglia, ca un agent al Leviatanului va fi lăsată la mila naționalismului celtic.

Cea de-a doua etapă pentru noul imperiu va fi Iran. Potrivit lui Dughin, zona lui de influență se întinde de la frontierele cu India până la Armenia cu lipirea țărilor postsovietice din Asia Centrală; aici, de asemenea, se va alătura resturile Turciei după revoluția proiraniană.

„Linia geopolitică iraniană” trece prin Daghestan, Cecenia, Abhazia până la Crimeea, închizând astfel accesul pentru Wahhabiții arabi – proatlantici. În est, un pericol pentru Rusia din partea Chinei liberalizate va fi în măsură să țină piept doar Imperiul din Pacific – Japonia – influența căreia se întinde de la Australia până la insulele Kurile de Sud retrocedate ei de Rusia. În zona de influență a Japoniei va fi, de asemenea, pământul budist de la Tibet până în Manciuria și, în același timp, Mongolia, Buriatia, Tuva și Kalmykia – enclava lui Dalai Lama în Rusia.

Din punct de vedere teritorial, Rusia, ca parte a noului imperiu a lui Dughin, va avea mult mai puțin decât și-ar fi dorit naționaliștii ruși: numai cât valorează cedarea insulelor Kurile de Sud, regiunea Kaliningrad, Tuva, Buriatia și Kalmîkia, „statutul special” al Crimeei, având în vedere interesele tătare și ucrainene. Caucazul de Nord practic se află sub protectoratul Iranului.

În schimb, Rusia ar primi Kazahstanul de nord și estul Ucrainei

Ce vor obține rușii în această situație? Pentru a-i atrage pe europeni și asiatici spre ideea creării noului imperiu, Rusia este obligată să le deschidă accesul deplin la resursele ei. Pentru aceasta, prin intermediul europenilor, Rusia va avea acces la noile tehnologii, iar prin intermediul asiaticilor va avea acces la oceanele din sud: granițele Rusiei, potrivit lui Dughin, vor fi granițele continentului!

În interiorul noului imperiu cu Rusia vor fuziona estul Ucrainei și nordul Kazahstanului. Centura ortodoxă din centrul Ucrainei până în Serbia va obține un statut special. „Geografic, acestea fac parte din sectorul de sud al Europei Centrale. În această situație, Moscova nu poate declara influența politică directă în aceste țări”, scria Dughin. Aici, cel mai probabil, va exista un fel de zonă limitrofă ruso-europeană, în timp ce în mai multe puncte strategice din Asia Centrală se va dezvolta cooperarea Rusiei cu cei din nordul Eurasiei – Iran.

"Vise" nucleare

Ca noul imperiu să diminueze influența SUA, Rusia va trebui să pună pe masa Marii Eurasii armele sale nucleare. Renunțând la statutul de putere regională și obținând un rol mondial, astfel Moscova va fi aleasă pentru a dezvolta arme strategice pentru al Treilea Război Mondial, ignorând și sistând activitatea acelor tipuri de trupe și arme care ar putea amenința potențialii aliați din blocul continental și îi determină pe aceștia să fie precauți.

În plus, pentru a nu se obosi sub greutatea sarcinilor grele, Rusia ar trebui să se concentreze pe construirea unei armate inofensive pentru vecini, dar periculoase pentru SUA, iar problemele tehnologice complexe, inclusiv dezvoltarea de noi arme, să le încredințeze aliaților europeni (de exemplu, construirea flotei).

„Neoeuroasiaticii”, totuși, justifică astfel de pierderi și câștiguri ale Rusiei, prin aceea că, în limitele noului imperiu, suveranitatea teritorială se va deprecia în principiu. Granițele, în special cele ale Rusiei, vor fi indefinite, toate comunitățile etnice, religioase și de altă natură vor câștiga suveranitatea culturală și vor putea să trăiască „în realitatea lor”, dar care nu au nicio ieșire la nivel imperial (prevăzută cu mai multe regiuni și autonomii etnice).

„Noua realitate” se referă și la ruși. Potrivit lui Dughin, pentru o mai bună dezvoltare etnică, „apartenența la națiunea rusă trebuie să arate ca un fel de alegere, ca un lucru existențial incredibil” – dar fără pretenții „a statalității în sensul clasic”. Alte etnii și confesiuni din Rusia nu ar trebui să se simtă că trăiesc într-o țară naționalistă ortodoxă rusă, dar alături de oameni ortodocși ruși din imperiul continental în care toate comunitățile au statut egal.

"Vise" militare

Dacă am rezuma, „imperiul rus neoeuroasiatic” este o formațiune fără hotare clare, care, spre deosebire de noii aliați, nu vor avea o sferă unică de influență (a imperiului) în zonele unde sunt stabiliți cu traiul etnicii ruși. Pe plan tehnologic, Rusia devine dependentă de Europa, se dezarmează în fața vecinilor puternici, dar, în același timp, de teamă, aceștia nu au trecut de partea lui Leviatan (SUA), le hrănește cu resursele lor și le protejează cu rachetele lor, portavioane și carne de tun. Rușii ca atare vor părea ca o comunitate mare fără statalitate în sensul clasic, dar cu o înclinație militară clară.

Realizarea în practică a unor idei ale lui Dughin despre „neoeurasia” le vedem deja astăzi. Aceasta este și Uniunea Vamală eurasiatică, în care fiecare dintre membrii săi își pierde o parte din suveranitate. Aceasta este și ceea ce se întâmplă astăzi la Kiev – împărțirea Ucrainei. Această prietenie între Rusia și Iran, căreia i se propune constant să depună eforturi pentru a obține statutul de putere regională.

Pentru consolidarea finală a configurației „neoeurasia” îi lipsește doar două lucruri – o implicare mai activă în proces din partea Germaniei și Japoniei. Poate că aderarea lor la noul imperiu (al patrulea Reich?) și va fi principala sarcină a Kremlinului în următorii 10-12 ani (timpul domniei lui Putin până în 2024).

Sursa: argumentua.com (Traducere A.C.)