– Că Moldova a votat, totuşi, pentru Europa. Chiar dacă la limită, într-un fel. În plus, şi de această dată, putem spune că votul a fost unul geopolitic, respectiv vom avea o guvernare care va reflecta această realitate.
– Dar şi în cadrul acestei guvernări nu merg toţi în aceeaşi direcţie. Şi, în funcţie de viitoarele alianţe, vom avea parte de o continuitate a politicii externe, în sensul menţinerii vectorului proeuropean, sau de o nouă turnură spre Est…
– Situaţia în care ne aflăm este, într-adevăr, dificilă şi chiar mai complicată decât se crede. Dar sunt convins că trebuie promovată în continuare ideea de integrare europeană, ea constituind o prioritate esenţială pentru RM. În acelaşi timp, şi relaţia cu Estul – inclusiv Rusia – este importantă, pentru că o relaţie proastă cu Rusia poate avea o influenţă negativă atât asupra relaţiei cu UE, cât şi asupra echilibrului politic intern, necesar pentru a promova acele reforme care ne vor apropia de UE. De aceea, o relaţie previzibilă cu Rusia este cardinală pentru RM în următorii zece ani. Din punctul meu de vedere, cel mai bine au înţeles nevoia de a împăca aceşti doi factori – european şi estic – PLDM şi PD. Cred că anume spre acest echilibru trebuie să tindem. Şi mai trebuie să fim realişti şi cumpătaţi în declaraţii când ne referim la perspectivele de aderare la UE. De exemplu, când se spune că RM va adera în următorii cinci ani la UE, trebuie să ştim că aşa ceva nu este real, din simplul motiv că RM nu e gata. Pentru a obţine acest lucru în cinci ani este nevoie de un efort enorm, de a transforma tot ansamblul, tot sistemul de instituţii din RM. Prin urmare, astfel de declaraţii exagerate trezesc, deocamdată, nedumerire la Bruxelles şi nemulţumire la Moscova, care priveşte cu neîncredere rolul crescând al UE în regiunea noastră. Un comportament extern echilibrat nu înseamnă şi renunţarea la obiectivul strategic de integrare europeană, dimpotrivă.
– Ce este realist pentru următorii cinci ani?
– Sunt câteva obiective care urmează şi pot fi realizate. Primul ar fi liberalizarea regimului de vize, care poate fi obţinut în următorii doi-trei ani. Ba chiar cred că putem vorbi despre doi ani, în cazul în care actuala Alianţă ar rămâne la guvernare. Acest lucru va atrage după sine sprijinul financiar şi politic, care deja a fost acordat RM în decursul ultimului an. Al doilea obiectiv real este crearea Zonei de comerţ liber. Al treilea obiectiv este negocierea şi semnarea Acordului de Asociere, care va conţine două obiective esenţiale – asocierea politică şi integrarea economică a RM cu UE. Dacă acest din urmă acord va fi realizat într-un ritm corespunzător, atunci în zece, maximum 15 ani, acest lucru va atrage după sine şi schimbarea politicii UE asupra ţării noastre, în sensul oferirii perspectivei clare de aderare la UE. Personal, consider că o perspectivă clară de aderare la UE poate fi obţinută de RM în următorii zece ani. Tocmai de aceea, fără intenţia de a supăra pe cineva, cred că a înainta la anul viitor o scrisoare către Preşedinţia poloneză a UE, cu solicitarea oficială de a ne acorda perspectiva clară de aderare la UE, nu e realist, căci nu este timpul oportun, iar argumentele noastre sunt acum foarte fragile.
– Dar, la ce ne încurcă o scrisoare?
– Putem s-o scriem, nu-i vorbă, dar e riscant să forţăm nota cu UE şi să primim un răspuns nu tocmai potrivit – nu zic negativ, mai curând unul evaziv, echivalent cu negativ… Pentru că deja unele ambasade străine la Chişinău se întreabă dacă RM într-adevăr va ieşi cu un asemenea demers în 2011. Personal, cred că declaraţiile dlui ministru de Externe Iurie Leancă în acest sens au fost făcute într-un context mai mult electoral. De altfel, experienţa statelor din Balcanii de Vest ne arată că astfel de solicitări s-au făcut doar atunci când şansele de a obţine un răspuns afirmativ din partea Bruxellesului au fost certe. De aceea, cred că diplomaţii noştri vor mai zăbovi niţel şi vor coordona minuţios această mişcare cu partenerii din UE.
– Ziceaţi mai devreme că Moldova a ales Europa. Eu însă v-aş contrazice, spunând că, dacă într-adevăr ar fi ales UE, procentajul celor trei partide – PLDM, PD şi PL – ar fi fost mult mai mare. Se pare că nu s-au prea lăsat convinşi moldovenii de deschiderea fără precedent a Europei faţă de noi, în acest 2010…
– Cred că nici nu a fost destul timp pentru a-i convinge. Alianţa a făcut multe în ceea ce priveşte evoluţia relaţiilor cu UE şi a obţinut mai curând nişte promisiuni şi deschideri politice, care urmează să fie traduse în fapte concrete şi şanse concrete, de care să beneficieze cetăţenii RM. O deschidere şi un beneficiu concret ar fi liberalizarea regimului de vize în următorii doi ani. În plus, deja au fost lansate anumite proiecte ce vizează modernizarea infrastructurii drumurilor, restructurarea sectorului vinicol, construcţia unor sisteme moderne de apeducte în sate şi orăşele etc. Sunt credite acordate RM în condiţii foarte avantajoase, dar, într-adevăr, totul depinde de evoluţiile politice de la Chişinău şi de responsabilitatea actualei clase politice. A forma cât mai curând un guvern stabil, o alianţă stabilă, care să implementeze o agendă de reforme în următorii patru ani este foarte important. O responsabilitate deosebită îi revine dlui Vlad Filat, personal, pentru că, dacă PLDM nu va reuşi să menţină această alianţă, el va fi blamat de foarte multă lume.
El este într-o situaţie dificilă, în ciuda acelui suport mare pe care l-a primit. De ce? Pentru că acum dânsul este forţat de anumite partide să facă concesii care nu ţin cont de ponderea actuală a partidului pe care îl conduce. Acest lucru mă face să cred că vom avea nişte negocieri dure. Nu va fi atât de uşor, suntem într-o perioadă de reevaluare a principiilor şi valorilor. Când se va ajunge la partajarea funcţiilor, negocierile vor fi mult mai aprinse. Dlui Filat îi revine o responsabilitate extrem de mare, dar, în acelaşi timp, îi revine şi dreptul de a pretinde la cele mai mari funcţii. În fond, alegerile au arătat că el este noul lider al RM, un lider care îl va înlocui pe Voronin, dar – cred – nu va conduce în aceeaşi manieră, pentru că nici societate nu mai este cea care a fost pe timpul lui Voronin. Foarte multe lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Mass-media locale au devenit mai prezente şi influente în dezbaterile publice, au un glas mai nuanţat şi mai autonom decât în trecut. Există şi o anumită pluralitate de grupuri economice, ceea ce face să existe o concurenţă subterană acerba între aceste grupuri şi, de asemenea, o rivalitate mai mare la nivel politic.
– Acuma toată lumea face scheme: unu plus unu, unu plus doi… Ce se întâmplă – în special, în politica externă – dacă vom avea o alianţă PLDM-PCRM?
– Acest lucru implică riscuri pentru PLDM, înainte de toate. Voturile acumulate de liberal-democraţi n-au venit de la comunişti – în mare parte acestea au fost rupte de la PL şi AMN, ai căror electori doresc o apropiere de UE şi o relaţie apropiată cu România. O viitoare alianţă PLDM-PCRM – pe care eu o cred imposibilă, de fapt – ar însemna că Filat pierde într-un termen scurt foarte mult electorat. De altfel, nu ar trebui să uităm că avem alegeri locale la anul viitor. Va avea Filat timpul necesar să demonstreze că această alianţă poate aduce nişte beneficii concrete? PCRM cu Voronin în frunte va renunţa la românofobia de care dă dovadă acum? Nu cred. Va renunţa la apropierea pronunţată de Rusia, la abordările arogante faţă oponenţii politici, de care a dat dovadă până în prezent? Iarăşi, nu cred. Deocamdată, PCRM nu a fost capabil să formeze o alianţă sinceră – pentru că nu este în stare de aşa ceva, tactica lui de luptă constând în distrugerea oponenţilor şi concurenţilor electorali. Cred că pentru dl Filat acest lucru va însemna un risc extrem de mare.
– Dar o alianţă PD-PCRM?
– O alianţă PD-PCRM are mai multe şanse de realizare, dar întrebarea e cât de durabilă va fi aceasta. Va putea fi ales un preşedinte sau va fi o alianţă temporară? Atunci, care este miza lui Lupu, Plahotniuc şi Diacov? Cred că se va pune cruce pe cariera lui Lupu, fiindcă el va pierde orice credibilitate în faţa electoratului tânăr şi activ al societăţii. Şi-apoi, aceste noi zvonuri cu oferta de zece milioane de dolari, făcută lui Lupu… Pe de o parte, parca-l fac erou: a refuzat. Pe de altă parte însă, în cazul unei alianţe cu comuniştii, mulţi se vor întreba cât i sa oferit de data aceasta? Sau cât a oferit Plahotniuc PCRM pentru a câştiga bunăvoinţa lui Voronin? Orice declaraţii ar face acum Voronin şi Lupu, acestea vor fi puţin credibile pentru o mare parte a societăţii noastre care ştie că astfel de cazuri nu sunt ireale la noi. Nu e clar dacă a fost aşa ceva, însă este greu să demonstrezi că aşa ceva n-a fost. Acest lucru va lăsa o amprentă asupra unei alianţe dintre Lupu şi Voronin. Prin urmare, fără îndoială, o eventuală alianţă cu PCRM reprezintă un mare risc pentru PD. Fără PLDM, o alianţă PCRM- PD ar fi una provizorie şi nu va rezolva criza politică. Duminica trecută, PCRM a făcut, se pare, o „ofertă generoasă” dlui Marian Lupu. Dar, atâta timp cât această ofertă nu evită alegerile anticipate, ea seamănă mai mult cu o „momeală generoasă” oferită de un vânător iscusit şi perfid. Faptul că PCRM a făcut această propunere cu girul direct al Rusiei trezeşte mari semne de întrebare: în special, care e „nota de plată” pe care PD va trebui să o achite mai devreme sau mai târziu pentru bunele oficii ale lui Serghei Narîşkin, şeful administraţiei de la Kremlin. Sper, totuişi, că Marian Lupu, în ciuda supărărilor sale întemeiate, va lua o decizie care să reflecte şi aşteptările noastre, ale tinerilor care mâine vor decide soarta acestei ţări. Dacă vor să fie respectaţi, liderii PD ar trebui să cântărească generozitatea ofertelor prin prisma aspiraţiilor noastre, nu a mărinimiei lui Voronin.
– Ce se întâmplă dacă Europa, obosită de această „veşnic în criză” Moldova, va insista pe alianţa PLDM-PCRM?
– Europa, prin mesajele care au fost clar exprimate la 30 septembrie, când la Chişinău s-a reunit Grupul „Prieteni Moldovei” din cadrul UE, inclusiv nouă miniştri de Externe, a susţinut Alianţa pentru Integrare Europeană. Acum, cred că Europa se aşteaptă anume la menţinerea acestei Alianţe, fie şi cu trei actori, dar cu o bază legală şi politică mult mai clară, mai consolidată şi mai temeinică. Aceasta înseamnă un acord bine negociat între cele trei partide, care să fixeze şi principiile pe care le discută, obiectivele, reformele, dar o atenţie mare trebuie acordată partajării funcţiilor şi a mecanismelor de coordonare, de comunicare între aceste trei componente pentru a rezolva eventuale probleme ce pot apărea pe parcursul actului de guvernare. Un astfel de mecanism de soluţionare a problemelor şi diferendelor nu a fost iniţiat. Acest lucru trebuie să fie instituţionalizat într-un acord care să nu mai lase loc de interpretări şi supărări pentru niciunul dintre lideri.
Trebuie să fie un mecanism instituţionalizat acceptat de toţi şi, indiferent de ambiţii, toţi să facă eforturi şi să vină la masa de discuţii, precum va fi fixat în acel acord. Din discuţiile pe care le-am avut cu diplomaţii UE, ei nici nu-şi imaginează o astfel de alianţă cu comuniştii, având în vedere faptul că cele trei partide democratice au 59 de mandate şi pot iniţia un dialog cu comuniştii şi găsi o platformă sau, în cel mai rău caz, se poate repeta istoria din 2010 şi să ne pomenim cu alegeri noi anul viitor. Însă e puţin probabil că PCRM arde de dorinţa să se implice în noi alegeri – comuniştii se află acum la răscruce şi o nouă bătălie electorală le va afecta şi mai mult imaginea. Imaginea lui Filat – un lider tânăr, cu perspectivă, modern, un lider care promite şi se ţine de cuvânt – a subminat imaginea lui Vladimir Voronin şi nu este exclus că o bună parte din alegătorii comunişti ar putea vota pentru Filat.
– Cât de mult contează personalitatea în politica externă şi în relaţia cu Europa?
– Contează mult, pentru că europenii înţeleg că, deocamdată, este prematur să te bizui pe eficienţa instituţiilor democratice în RM, ca şi în majoritatea ţărilor din Estul Europei… Din acest motiv, pentru europeni contează cine va fi liderul RM, ce viziune are acest lider, câtă voinţă politică are, cât de influent este. Fără îndoială, în acest an, în urma acţiunilor care au fost întreprinse pe plan extern şi intern, Vlad Filat a fost propulsat printre cei mai importanţi lideri. El se bucură de credibilitate în exterior, a reuşit să obţină încrederea principalilor actori din UE – a dnei Merkel, a dlor Băsescu şi Berlusconi, a majorităţii comisarilor europeni. Filat a reuşit – la început, datorită dlui Iurie Leancă – ceea ce mulţi puneau la îndoială, acum un an şi ceva, şi anume, că ar putea să devină un lider respectat la nivel european.
– Apropo de personalitate. Ar putea reconfigurarea puterilor să aibă influenţă şi pe „segmentul ambasadorilor”, mulţi dintre care abia au fost acreditaţi?
– Cred că unii dintre vechii ambasadori, rămaşi în funcţii, trebuie să fie rechemaţi. Nu există nicio scuză sau argument de a-i menţine acolo, chiar dacă ei au reuşit să aibă o atitudine binevoitoare faţă de Alianţă, să-şi reprime fobiile şi frustrările. Dar în trecut ei au dat dovadă de neprofesionalism şi acest lucru continuă. Aici gândul mă duce la Ambasada de la Moscova, bunăoară. Acolo avem nevoie de un ambasador tânăr, cu relaţii în lumea politică din Rusia şi care să aibă o viziune modernă asupra viitorului RM. Trebuie să fie animat de integrarea europeană şi să încerce să explice Moscovei că integrarea în UE nu constituie un act inamical împotriva Rusiei, ci, dimpotrivă, e şansa noastră de a moderniza RM. O altă ambasadă ce are nevoie de schimbare e cea de la Roma. De asemenea, e nevoie la Bruxelles, pe lângă UE, de un ambasador nu doar tehnic, ci cu statut, experienţă şi prestanţă politică pe măsura importanţei vectorului de integrare europeană. Toaate aceste schimbări, însă, trebuie să vizeze nu doar ambasadorii, dar şi structura acestor ambasade, modul în care sunt organizate şi cum funcţionează, şi acest lucru trebuie făcut de o manieră complexă care să vizeze tot serviciul diplomatic, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău. În general, însă, ambasadorii care au fost numiţi, în marea lor parte, trebuie să rămână acolo unde sunt. Majoritatea sunt diplomaţi de carieră, sunt profesionişti şi cred că reprezintă cu brio interesele RM. Sunt diplomaţi de care RM trebuie să fie mândră. Şi chiar dacă unii dintre ei au fost selectaţi pe criterii strict politice, faptul că sunt tineri şi promovează ideea de integrare europeană, au anumite studii în relaţii internaţionale şi cunosc o limbă străină, vorbeşte despre potenţialul lor.
– Vă mulţumim pentru interviu.
Victor Chirilă este director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
