Io, Constantin Voievod, Domn al Moldovei Fragment din cartea „Hoții de mituri”, 2004

Văzând cum se obișnuiește poporul meu de atâția ani, am înțeles că numai alegerea mea ca domn al Moldovei poate redresa, brusc și radical, situația. Așadar, am decis: mă fac domn al Moldovei!

Îmi permiteți, dragi cititori, să prezint o mică schiță de proiect în acest sens. Declar din start că Moldova trebuie proclamată Monarhie ereditară în frunte cu un domnitor. Venirea mea în fruntea Monarhiei se va face pe etape. Prima etapă. Imediat după 1 ianuarie 2002, lansez inițierea creării Alianței pentru Crearea Monarhiei Moldovei (ACMM). Cetățenii de la sate și orașe se convoacă în adunări și aleg delegații pentru primul Congres Național ACMM. A doua etapă. În luna mai 2002 se desfășoară Congresul ACMM, care mă alege pe mine președinte. Sarcina ACMM este organizarea unei Mari Adunări Naționale. A treia etapă. Pe 27 august 2002 ACMM organizează o Mare Adunare Națională care mă proclamă domn pe viață al Monarhiei Moldovei. Tot la această adunare Eu, Vodă Constantin, Domn al Moldovei, declar dizolvarea președinției,
Parlamentului și Guvernului. A patra etapă. Peste o lună, pe 27 septembrie 2002, Eu, Vodă Constantin, lansez următoarele patru programe naționale: 1. Programul național de preluare a Puterii; 2. Programul național de lichidare a partidelor politice; 3. Programul național de lichidare a anarhiei; 4. Programul național de combatere a actualului patriotism. Preluarea Puterii se va face timp de o lună, până la 27 octombrie 2002, prin metode pașnice (planul e deocamdată secret). Pe 27 octombrie 2002 semnez un Decret domnesc prin care institui Divanul țării și numesc 11 membri ai lui. (Divanul va înlocui actualul Parlament ce are 101 deputați și care primesc lefuri degeaba.) După 27 octombrie îi izolez pe Voronin, Ostapciuc și Tarlev în colonia de la Pruncul. Tot acolo vor fi izolați procurorul general, președinta Curții Supreme de Justiție, ministrul de Interne, ministrul Apărării, ministrul Justiției, șeful Securității ș.a. Paza lor va fi efectuată de cetățenii care au suferit de pe urma acestora.

Din acest moment, țara e condusă prin decrete domnești, Divanul având funcții consultative. Creez numai două ministere – Ministerul Vieții (MV) și Ministerul Morții (MM). Din MV vor face parte câteva departamente mici (pentru apă, pâine, lumină etc.), iar din MM Batalionul Antimafie (BA), Comisia Pușcăriilor (CP) și Consiliul Arderii pe Rug (CAR). Pe o perioadă de 40 de ani interzic activitatea tuturor partidelor politice, institui cenzura în mass-media, desființez toate publicațiile de orientare antimonarhică, organizez un șir de procese publice împotriva foștilor președinți, șefi de guverne, miniștri, procurori, șefi de partide, scriitori pășuniști etc. De aceste procese se va ocupa BA-ul, iar executarea sentințelor va fi sarcina CP-ului și a CAR-ului. Până la Crăciunul pe vechi declar Moldova țară liberă de mafie și politicieni, ofer condiții optime, pentru ca tot capitalul autohton să lucreze pentru binele țării. Legalizez economia „subterană” și capitalul „negru”, fluxurile financiare le direcționez în sfera socială, sănătate, pentru crearea unei infrastructuri moderne. Reintroduc pedeapsa capitală pentru oamenii de afaceri care continuă să lucreze „la negru”; stabilesc pedepse grele, inclusiv corporale, pentru cei care: a) nu lucrează, b) se ocupă de politică, c) critică Monarhia. Trândăvia și politica sunt declarate crime împotriva națiunii. Politică va face un singur om, Eu, Vodă Constantin, ceilalți vor lucra pentru binele Monarhiei – vor face drumuri, vor crește roade bogate, vor da foc la gunoaie, vor instrui copiii, vor ajuta bătrânii ș.a.m.d. Lichidez restaurantele, barurile și discotecile de prin sate și orașe, iar în localurile eliberate deschid o rețea de oficii de angajare forțată în câmpul muncii libere. În fiecare județ, deschid câte o pușcărie cu o capacitate minimă de 1000 de locuri pentru cei care încalcă Decretele mele. Reformez ministerele de forță și în locul actualilor miniștri de la Interne și Justiție numesc doi foști pușcăriași care știu a zăgăzui mafia.
În urma acestor măsuri, garantez că după un an de la urcarea mea pe tron cel mai mic salariu va fi de 2500 de lei.

Vă dați seama, dragi cititori, că într-o pagină de ziar nu-mi pot expune întreg programul de guvernare, de aceea voi puncta doar ceea ce mi se pare mai important. Domnia fiind ereditară, după moartea mea domn devine Sandu, primul meu fecior, care se va numi Alexandru cel Bun. Poporul îi va zice „cel Bun”, pentru că el are acum un salariu bun, are casă și masă și, când se va urca pe tron, nu va avea nevoie să fure niciun pai. Când Alexandru cel Bun va obosi de domnie, locul lui va fi ocupat de al doilea fecior al meu, Constantin al II-lea cel Drept care, de asemenea, nu va fura Monarhia și va domni cu cinste, bunătate și iubire de dreptate. Și numai când îi va veni rândul la domnie celui de al treilea fecior al meu, Silviu, acum elev în clasa a 10-ea, numai atunci Monarhia va putea fi desființată, dar nu mai devreme de anul 2040, fiindcă atâta îi trebuie unui popor ca să scape de mentalitatea de rob – minimum 40 de ani. Ne-a dovedit-o Moise care i-a purtat pe evrei prin deșerturi 40 de ani, până au murit toți cei care au fost robi în Egipt. La fel e și în cazul nostru: până nu va dispărea ultimul moldovean care a trăit sub sovietici și sub comuniști, democrația și munca cinstită sunt pentru noi valori inaccesibile. Dacă, ferească Dumnezeu, și după 40 de ani moldovenii nu scapă de mentalitatea sovietică și comunistă, șirul domniilor ereditare va continua. După Silviu Vodă, la tron va urca primul meu nepot, Matei, care se va numi Matei Vodă cel Cumplit, fiul lui Alexandru cel Bun, iar după el – cel de-al doilea nepot al meu, Mihai, fiul lui Constantin al II-lea cel Drept, care se va numi Mihai Viteazul. Și dacă la domnie vine Mihai Viteazul, atunci vă dați seama că toate problemele Moldovei, în sfârșit, se vor rezolva. Precum le-a mai rezolvat, odată, alt Mihai Viteazul.

Așadar, cunoscând drama neamului meu, mă ofer, nesilit de nimeni, să pun începutul unei dinastii care va organiza ieșirea lui din robie. Înțeleg, planul propriu poate nu e cu totul clar și perfect, de aceea îi rog pe cititori să-mi scrie, să vină cu propuneri și sugestii pentru viitoarea mea domnie. Dacă cineva crede că glumesc, să citească încă o dată mottoul.

Constantin Tănase
14 decembrie 2001