Istorie

Istoria fascinantă a Combinatului Metalurgic „AZOVSTAL”

În 1897, un domn din Germania și unul din Statele Unite s-au dus la domnul țar Nicolae al II-lea cu propunerea de a construi o fabrică de produse metalurgice. Rușii au fost de acord, iar la Mariupol se construia: ”Nikopol-Mariupol Mining and Metallurgical Society”. Mariupolul avea trei avantaje cheie: era aproape de cărbunii din Donbas, era port la mare și avea și minereuri de fier în apropiere. Denumirea sus menționață a durat până în 1920, când tovarășii roșcați au naționalizat uzina. Pe vremea lui Stalin, nou numita – ”Мариупольский металлургический комбинат имени Ильича” – ”Uzină Metalurgcă din Mariupol numită după Ilici” a început să producă în principal țevi, dar și elemente de oțel speciale și piese pentru locomotive sau instalații industriale. În 1940 aici, după multe teste, au fost create 10 clase de oțel speciale numite ”Morozov” – era oțelul blindat pentru tancurile sovietice. Fabrica de locomotive de la Voroșilovgrad (actualul Luhansk) era în apropiere, iar noul combinat metalurgic pe care sovieticii au decis în 1930 să il construiască în aproiere, a fost ridicat cu tabla și oțelul de la Uzinele Ilici.

Astăzi combinatul Ilici este al doilea cel mai mare combinat metalurgic din Ucraina după cel de la Krivoi Rog, iar împreună cu Azovstalul și uzinele adiacente formează cel mai mare complex industrial al Ucrainei.

Decizia sovieticilor din 1930 de a ridica o oțelărie în Mariupol s-a bazat pe avantajele pe care deja le aveau, pe tradiția combinatului deja existent dar și pe proaspăt descoperit si abundentul depozit de minereu de fier de la Kamysh-Burunskoye, din peninsula Kerci.

În 1933, ca urmare a vizitei amicului nostru din povestioarele anterioare Sergo Ordzhonikidze, Comisarul Industriei Grele, uzina Azovstal intră în pâine ( 12.08.1933, 06:19)

În 1935 primul cuptor oscilant cu vatră deschisă de 250 de tone era pus în funcțiune în URSS. În mai 1939 la Azovstal se stabilește și un record mondial: 1614 tone de fontă produse într-o singură zi.
Când nemții au ciocănit la ușa Mariupolului, în 1941, la oțelărie funcționau patru furnale și șase cuptoare cu vatră batantă. Deja combinatul se întindea pe vreo 6 kilometri pătrați la suprafață, iar o parte din galeriile subterane erau deja construit. În numai o lună de zile, muncitorii de la Azovstal au reusit să demonteze aproape 20% din combinat – piesele esențiale și să le transfere în Urali. Pe 7 octombrie 1941 la ora 13:00 pleca ultimul tren cu muncitori și materiale, iar la 18:00 armate germană intra în combinat. Nemții l-au repus pe picioare și l-au botezat Uzina Azov 1.

Mmm..nu chiar toți muncitorii au plecat, unii au rămas în subterane și au început să ii saboteze pe nemți. Când naziștii erau aproape gata să bage prima șarjă de oțel, doua grupuri de sabotori din subterane au făcut pilaf furnalul 1. Retragerea germanilor a însemnat și distrugerea aproape în totalitate a Azovstalului.

În 1948 cele patru furnale au fost complet reparate, iar doi ani mai târziu încă patru furnale erau funcționale, pentru ca în 1959, combinatului Azovstal să îi fie adăugat cel de-al nouălea furnal și cel mai mare dintre toate: „Donețk-Komsomolskaya”.

Tot în această perioadă a fost începută extinderea subteranelor. Aici intervine un pic geologia. Bafta face ca deși Azovstalul să se afle la nici 50 de metri deasupra nivelului mării, sub stratul consistent de cernozion să existe depozite solide de conglomerate numai bune pentru a scormoni prin ele. În perioada de maximă dezvoltare a combinatului suprafața acestuia era de peste 15 km. Pătrați și aici lucrau peste 50.000 de oameni, iar oamenii ăștia, în caz de atac nuclear trebuiau să se adăpostească undeva. Pe cale de consecință, sub combinat, inginerii sovietici au confecționat un întreg labirint de 24 (30) de kilometri de tuneluri și buncăre. Preponderent sunt pe două și trei niveluri, dar în anumite zone acestea ajung și la șase niveluri în subteran și anume până la 150 de metri adâncime. Sub combinat sunt cel puțin patru buncăre antiatomice de mari dimensiuni, spații pentru provizii, dormitoare, săli de mese, tuneluri de comunicații, scurtături. Este un întreg labirint. De la bun început subteranele Azovstalului au fost concepute să reziste războiului atomic. Capacitatea labirintului era de 20.000 de persoane. Tunelurile au multiple ieșiri în interiorul combinatului, dar și în instalațiile industriale din apropiere și în zona portuară a combinatului.

După ce Azovstalul s-a trezit in Ucraina, tot a rămas o forță mondială în materie de oțeluri. În 2006 a fost cumpărat de un grup controlat de Rinat Akhmetov ( oligarhii ucraineni nu sunt cu nimic mai prejos decât cei ruși). În momentul cumpărării combinatul era modernizat, performant și competitiv pe piața mondială.
În timpul primului război din Donbas cheia Mariupolului a fost fix combinatele astea. Dacă ucrainenii pierdeau un oraș mai era cum mai era, dar dacă pierdeau complexul Azovstal – Ilich rămâneau săraci lipiți.

Probabil vă întrebați de ce apărătorii sunt la Azovstal și nu la Ilici. Ei bine, combinatul Ilici are și el galeriile lui subterane și este cu 50% mai mare ca suprafață decât Azovstalul, dar Ilici ar fi fost mult mai greu de apărat. Azovstalul are pe o latură râul Kalmius, iar pe altă latură marea Azov. Tocmai de aceea, după 2014 ucrainenii au hotărât ca Azovstalul să devină ultima redută a Mariupolului. Au refăcut subteranele și le-au extins, au reparat generatoarele și au dotat întregul labirint cu toate cele necesare pentru apărare și supraviețuire. Când au venit rușii acum două luni peste ei, subteranele combinatului erau bine pregătite pentru apărare.

Mai mult de atât, bombardamentele rusești le-au făcut un serviciu apărătorilor: ei încă mai au în combinat ascunse piese de artilerie și tancuri, iar configurația locului a fost așa dramatic schimbată încât armata rusă nu are cum să intre cu armament greu acolo. Multe zone sunt minate de ucraineni, iar lunetiștii apărătorilor sigur fac o treabă bună. Subteranele vor rezista în continuare până la epuizarea rezervelor. Singura încurcătură pe care o au apărătorii ucraineni sunt cei in jur de 1000 civili, de care trebuie să aibă grijă.
În acest moment rușii au izolat Azovstalul, așa cum a cerut Putin, și îl bombardează sălbatic inclusiv cu artilerie navală, însă ideea de a intra în el și de a-l curăța cu soldați, ar fi, fără îndoială, foarte costisitoare pentru ruși.

Atâta timp cât ucrainenii controlează combinatul, Mariupolul nu este cucerit oficial. Pot face rușii câte parade vor acolo, dar amenințarea unor atacuri va exista tot timpul. Tocmai de aceea vor fi obligați să țină în oraș numeroși soldați, soldati care nu vor ajunge pe alte fronturi pe de o parte, iar pe de altă parte, morcovul unor atacuri în oraș va fi destul de mare. În acest moment nu se pune problema reconstruirii combinatului nici de ruși, nici de ucraineni.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *