1. Hristos s-a inaltat, comunistii au picat!
Cam aceasta ar fi sinteza politica a zilei de ieri, joi, 28 mai 2009. In aceasta zi lumea ortodoxa a serbat Inaltarea Domnului, iar in parlamentul de la Chisinau urma sa fie pusa la vot, repetat, candidatura Zinei Petrovna pentru functia de sef al statului. In ajun, liderii celor trei formatiuni politice de opozitie au declarat, repetat, ca nu vor participa la votare si isi reitereaza intentia de a provoca alegeri anticipate. Toata lumea astepta cu sufletul la gura rezultatele votarii.
…Ieri, la Chisinau era o dimineata frumoasa, cu multa politie, cu ambuteiaje provocate de gropile sapate pe principalele artere, cu mult praf si injuraturi la adresa junelui primar si a batranului dictator – o dimineata obisnuita pentru capitala R. Moldova. Un prieten imi telefoneaza si imi spune ca la „Moldova 1”, in direct, e transmisa slujba de Ispas de la Catedrala si ca batranul dictator sta cu lumanarea in mana. Gluma prietenului a fost ca, de data aceasta, Hristos ii va intoarce spatele lui Voronin. Nu a trecut mult timp si gluma s-a adeverit: sedinta parlamentului a fost amanata. Motivarea amanarii va intra, cu siguranta, in manualele de politica hazlie. Reproducem, pentru istorie, aceasta motivare facuta de sefa fractiunii majoritare: „Astazi e Ispasul si nu e cazul sa discutam problemele majore pentru tara. Propun sa anuntam o pauza si sa transferam sedinta pentru 3 iunie”.
Declaratia e atat de stangace si alogica, incat trebuie comentata.
1. Dar ce, cand au fixat data sedintei, comunistii n-au stiut ca pe 28 mai e Ispasul? Si unde e scris ca de Ispas „nu e cazul sa se discute probleme majore pentru tara”? In care Biblie, in care Constitutie sau in care Cod de legi? Daca ar fi asa, de ce nu a fost dat un ordin ca ziua de ieri sa fie declarata zi de odihna pentru toate institutiile si organizatiile din R. Moldova – inclusiv guvern, ministere, spitale, universitati, licee s.a.m.d. – care rezolva probleme majore pentru tara? Sau numai parlamentul (care nu face nimic!) rezolva „probleme majore pentru tara”?
2. De ce pauza a fost anuntata tocmai pana la 3 iunie? De ce sedinta nu a fost programata imediat dupa Ispas, adica pentru azi? Oare nu comunistii acuzau Opozitia ca se joaca de-a tara, caci e criza si nu trebuie sa tergiverseze lucrurile? De ce comunistii nu se grabesc? Sau poate nu e criza si au timp sa se joace de-a tara? Astfel, toate argumentele de pana acum ale comunistilor au fost un bluf, praf aruncat in ochii opiniei publice.
Nu are rost sa mai continuam cu intrebarile, pentru ca situatia e clara: comunistii se tem de alegerile anticipate si cauta votul tradator. Sedinta a fost amanata pentru ca ei nu au gasit ticalosul care le-ar fi dat votul si le-ar fi asigurat inca patru ani de domnie. Amanarea sedintei parlamentului dovedeste ca, pentru prima data in acesti ani, initiativa politica a fost preluata de Opozitie. Si pentru a nu ramane la o apreciere facuta „la hurta”, e obligatoriu sa constatam urmatoarele: proiectul politic propus acum un an si ceva de catre Vlad Filat, liderul PLDM, cu privire la schimbarea clasei politice s-a materializat. Numai o noua clasa politica putea sa reziste in fata presiunilor comunistilor si sa reabiliteze notiunea de Opozitie. Formatiunea lui Vlad Filat a fost prima care a avansat public ideea anticipatelor si, fiind impartasita si de celelalte partide, a fost promova consecvent, fara ezitari si „zig-zaguri”, cu mult curaj. Zic cu curaj fiindca Filat a fost (este si va mai fi) cel mai batut politican de la Chisinau si singurul politican de care batranul dictator se teme cu adevarat.
Cand a venit la putere in 2001, Voronin a descoperit speriat ca nu are cu cine guverna, majoritatea sa zdrobitoare fiind buna doar pentru a ridica mainile la comanda si a dormi in fotoliile adanci ale parlamentului, dar nu pentru a gestiona o tara cu multe si grave probleme. Invingatorul avea o singura solutie – sa caute cadre in afara partidului sau. Aceasta solutie ii convenea si pentru a demonstra opiniei publice ca partidul sau e unul „reformat”, „deschis catre nou”, ca in numele interesului national comunistii invita la guvernare „tehnocrati”, fara conexiuni cu Partidul Comunistilor. Astfel a inceput marea opera de corupere a unor specialisti si intelectuali oportunisti, santajabili, profitori „gata sa serveasca tara”.
Multi dintre acestia aveau „mici probleme cu justitia”. Unul dintre primii „tehnocrati” pe care i-a recrutat Voronin – directorul Fabricii de bomboane „Bucuria”, Vasile Tarlev, pe care l-a facut prim-ministru – era incurcat intr-un dosar; devenind insa prim-ministru, dosarul a fost inchis. Avea probleme serioase cu justitia si „legendarul” general Alexei. Devenind sef de departament, dosarele i-au fost inchise. Lista poate fi continuata. Aceste „detalii” explica foarte clar si convingator politica lui Voronin in domeniul cadrelor – invitand la guvernare persoane santajabile, el le tinea intr-o supunere totala. Pentru acestia Voronin era (si este) „tatucul”, „salvatorul” si „intretinatorul”. Aceasta practica rusinoasa a deschis drumul spre guvernare unor indivizi fara caracter, santajabili, slugarnici, devotati personal lui Voronin. Proverbialul Tarlev nu este o exceptie: e suficient sa amintim aici si alte nume – „erudita” Eugenia Ostapciuk, devenita presedinta de parlament; „diplomatul” Zlacevski, ajuns ambasador la Bucuresti; „enciclopedistul” Artur Cozma, ajuns ministru al Culturii; „intelectualul” Marian Lupu; „profesionista” Zinaida Greceanai s.a.m.d. Pentru a „penetra” in mediul intelectual sau in tabara oponentilor sai politici, Voronin a aruncat cate un os unor oportunisti si carieristi fara demnitate si caracter, pe care i-a utilizat din plin impotriva Opozitiei. Emblematic in acest sens este cazul tragic al fostului vicepresedinte al PPCD, autorul unor articole elogioase din „?ara” despre maresalul Antonescu, Sergiu Mocanu, ridicat de Voronin la rangul de „consilier prezidential cu misiuni speciale”. Am zis „tragic”, fiindca acum plateste pentru „serviciile aduse Patriei”, fiind bagat la duba fara a i se putea aduce dovezi de vinovatie. Aici trebuie amintit si cazul lui Eduard Musuc, care a evoluat pe o traiectorie inversa: dupa ce a fost distrus financiar si politic de catre Voronin, el a scris cerere de intrare in PCRM…
In aceeasi schema se inscrie si liderul PPCD Iurie Rosca, facut vicepresedinte al parlamentului in schimbul disponibilitatii sale de a colabora cu comunistii. Si acesta, potrivit presei, a fost santajat cu mai multe dosare. Dupa ce a pierdut alegerile pe 5 aprilie, Rosca nu a ramas fara lucru. Recenta lui vizita la Bucuresti si discursul tinut acolo pe tema „interesului national al Romaniei si interesului national al RM” dovedeste ca el e inca util pentru Voronin si e folosit, in locul lui S. Mocanu, in calitate de „consilier cu misiuni speciale”. Deocamdata, neoficial…
Cazul Mocanu insa dovedeste ca pana la urma toti musucii dictatorului Voronin vor termina-o prost. Ca si dictatorul, de altfel…
